1 Noiembrie – Ziua mortilor(Dia de los Muertos)/(All Souls Day)

0

     1 Noiembrie este ziua în care credincioșii își îndreaptă gândurile, mai mult ca de obicei, înspre cei dragi, care au trecut în neființă. Numită și Ziua Morților, Ziua tuturor sfinților, Luminația sau Luminațiile, 1 Noiembrie este celebrată în foarte multe țări creştine din lume.

         Ziua Mortilor a fost practicata ca festival de acum 3000 de ani. Celebrata pe 1 si 2 noiembrie, semnifica onoararea lui Samhain. De asemenea, este cunoscuta sub numele de Dia de los Muertos. Se crede ca in aceste doua zile, toti cei morti se intorc pe pamant pentru a-i intalni pe cei dragi. Pe 1 noiembrie, se amintesc sufletele tuturor preotilor decedati care nu au fost recunoscuti in crestinism.

luminatia-4Ziua Mortilor a fost instituita  in incercarea de a eradica sarbatorile pagane si a-i crestina pe bretoni, irlandezi, englezi si alte popoare de origine celta, papa Grigore al IV-lea a decretat ziua de 1 noiembrie ca sarbatoare religioasa, inchinata martirilor credintei – Ziua tuturor sfintilor. In 1006, Papa Ioan al XVIII-lea a decretat 1 noiembrie ca Zi a mortilor.

  • Semnificatia Zilei mortilor se regaseste in spiritualitatea Bisericii Romano-Catolice, insa, de ani buni, traditia a fost preluata in egala masura si de ortodocsi, si de luterani, calvini ori unitarieni. Potrivit credintei catolice, in aceasta zi, o parte din sufletele celor morti, care nu au fost nici sfinti si nici damnati, ajung in Purgatoriu, unde se curata de pacate pentru a putea intra in Rai.

    • In Romania, sarbatoarea a fost preluata si de ortodocsi.

     The Catholic Encyclopedia defineşte Ziua Tuturor Sfinţilor drept o sărbătoare în „onoarea tuturor sfinţilor, ştiuţi şi neştiuţi“.

  • Spre sfârşitul secolului al doilea, aşa-zişii creştini au început să-i onoreze pe cei care fuseseră martirizaţi pentru credinţa lor şi, întrucât credeau că martirii se aflau deja în cer alături de Cristos, au început să se roage acestora pentru a interveni în favoarea lor. La 13 mai 609 sau 610 e.n., papa Bonifaciu al IV-lea le-a dedicat Mariei şi tuturor martirilor Panteonul — templul roman închinat tuturor zeilor —, iar de atunci încoace s-a ţinut cu regularitate o comemorare a martirilor. Iată ce spune Markale: „Zeii romani au cedat locul sfinţilor religiei care a ieşit triumfătoare“.

  • Schimbarea datei a fost făcută de papa Grigore al III-lea (731–741 e.n.), care a dedicat tuturor sfinţilor o capelă din Roma şi a poruncit ca aceştia să fie onoraţi în data de 1 noiembrie. Nu se ştie exact de ce s-a făcut această schimbare. Un motiv ar putea fi acela că în Anglia exista deja o sărbătoare de acest gen, celebrată la 1 noiembrie. Iată ce se spune în The Encyclopedia of Religion: „Samhainul a rămas o sărbătoare foarte populară în mijlocul celţilor pe tot parcursul procesului de creştinizare a Marii Britanii. Biserica din Anglia a încercat să reorienteze tot acest interes faţă de obiceiurile păgâne introducând în calendar chiar în ziua de Samhain o sărbătoare creştină. . . . E posibil ca această comemorare a Zilei Tuturor Sfinţilor din Anglia evului mediu să fi dus la răspândirea sărbătorii în toate bisericile creştine“.

  • Markale spune că, în acea vreme, călugării irlandezi începuseră să aibă o influenţă tot mai mare în întreaga Europă. De asemenea, în New Catholic Encyclopedia se spune: „Irlandezii obişnuiau să ţină în prima zi a lunii câte o sărbătoare importantă şi, întrucât 1 noiembrie era şi începutul iernii celtice, această dată ar fi fost cât se poate de convenabilă pentru o sărbătoare a tuturor sfinţilor“.

    • În cele din urmă, în 835 e.n., papa Grigorie al IV-lea a declarat această sărbătoare drept sărbătoare universală.

  • În schimb, Ziua Morţilor, când se recită rugăciuni pentru ca sufletele aflate în purgatoriu să poată obţine fericirea cerească, a fost fixată pe 2 noiembrie în secolul al XI-lea de către călugării din Cluny (Franţa).

     De asemenea, New Catholic Encyclopedia arată că „în evul mediu era foarte răspândită credinţa că sufletele din purgatoriu puteau să apară în această zi sub formă de flăcăraie, vrăjitoare, broaşte râioase etc.“.

  • Văzând că nu a reuşit să înlăture credinţele păgâne din inima enoriaşilor ei, Biserica le-a ascuns pur şi simplu sub o mască „creştină“. The Encyclopedia of Religion declară în acest sens următoarele: „Sărbătoarea creştină Ziua Tuturor Sfinţilor comemorează sfinţii religiei creştine, ştiuţi sau neştiuţi, la fel cum Samhainul recunoştea zeităţile celtice şi le aducea omagii“.

  • Astfel, Carlo Maria Martini, cardinal de Milano (Italia), i-a îndemnat pe italieni să nu abandoneze sărbătorile catolice, declarând că – ”Ziua Morţilor este o sărbătoare ce aparţine istoriei noastre. E momentul când ni se dezvăluie speranţa vieţii eterne, un moment când Domnul ne face să înţelegem că viaţa noastră nu se rezumă la viaţa de pe pământ“.

   luminatia-2 În concluzie, semnificația Zilei Morţilor se regăsește în tradiţia Bisericii Romano-Catolice, însă aceasta a fost preluată în timp și de ortodocși, luterani, calvini sau unitarieni.

  • În Evul Mediu, pe 1 Noiembrie, după Sfânta Liturghie dedicată Zilei tuturor sfinților, oamenii își petreceau după-amiaza în cimitire, rugându-se pentru sufletele răposaților. Așa se explică originea consacrării primei zile din Brumar drept zi de pomenire a morților. De aici provine obiceiul de a merge pe 1 Noiembrie în cimitir, de a duce flori și coronițe de flori, de a aprinde lumânări și a spune rugăciuni pentru sufletele morților. În biserici, se săvârșește vecernia (slujba de seară) în memoria celor trecuți în veșnicie.

     În bisericile protestante, Ziua Morților nu există, însă și credincioșii protestanți, evanghelici, reformați merg în cimitire, duc flori, aprind lumânări și se roagă. Obiceiul a fost preluat şi de Biserica Greco-Catolică.

      În timp, Biserica Ortodoxă a preluat această sărbătoare dedicată sufletelor celor decedați, care devine astfel ecumenică. Ziua Morților sau Luminația se înscrie în rândul sărbătorilor din vechiul cult al morților. Luminația este celebrată și de preoții ortodocși care, la cererea familiilor, vin la cimitir pentru a oficia slujbe de pomenire pentru sufletul morților.

       În fiecare an, pe 1 noiembrie, credincioşii catolici, greco-catolici, ortodocşi, protestanţi şi reformaţi din Transilvania, Banat şi Maramureş celebrează “Ziua Morţilor” sau “Luminaţia”.

  • În bisericile occidentale, cea Romano-Catolică, cea Anglicană, cele protestante, sărbătoarea se ține în ziua de 1 noiembrie din calendarul gregorian.

    • De precizat că nu toți protestanții practică cultul sfinților, însă unele biserici luterane celebrează totuși această sărbătoare.

  • În Biserica Romano-Catolică Sărbătoarea Tuturor Sfinților precedă cu o zi Comemorarea Credincioșilor Răposați, a cărei solemnitate a fost fixată pe 2 noiembrie, la două secole după crearea sărbătorii ”Toți Sfinții”. Mai demult ziua morților era reportată pe 3 noiembrie, dacă 2 noiembrie cădea într-o zi de duminică (formă extraordinară a ritului roman).

  • În bisericile orientale, anume cele ortodoxe și cele greco-catolice, prima duminică după Rusalii este Duminica Tuturor Sfinților, echivalentul sărbătorii Tuturor Sfinților din calendarul apusean.

  • În bisericile ortodoxă și greco-catolică ziua săptămânală pentru pomenirea generală a celor adormiți este sâmbăta. Din toate sâmbetele unui an bisericesc, două sunt consacrate în chip special pomenirii generale a morților: sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne și sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt. Ele se numesc în popor Moșii (de iarnă și de vară) pentru ca în ele facem pomenire părinților, moșilor și strămoșilor răposați.

  • luminatieÎn zonele de interferență apuseană credincioșii ortodocși și greco-catolici fac Pomenirea celor adormiți/ Luminația în ziua de 1 noiembrie, la biserică, iar la cimitir în după-amiaza sau în seara aceleiași zile.

  • Conform traditiei, in noaptea Luminatiei, portile dintre cele doua lumi se deschid si numai acum cei plecati dintre noi pot veni sa ne viziteze. Din acest motiv, proverbul popular “despre morti, numai de bine” se respecta cu sfintenie, cel putin la cimitir. Interesant este faptul ca indiferent de religie, credinciosii ies in intampinare rudelor si prietenilor adormiti, cu flori si lumanari.

    • De obicei, credinciosii merg in ziua precedent la cimitir, la mormintele rudelor si executa activitati administrative: smulg si arunca buruienile, matura si spala, se primeneste crucea, se pun flori, candele si lumanari.

  • Potrivit tradiției Bisericii Romano-Catolice și Greco-Catolice, o parte din sufletele celor morți care nu au fost sfinți ajung în purgatoriu unde se curăță de păcate pentru a putea intra în rai. Chiar dacă este sărbătoare catolică, Ziua Morților este celebrată și de preoții ortodocși care, la cererea familiilor, vin la cimitir pentru a oficia slujbe de pomenire pentru sufletul răposaților.

    • Luminatia e o zi deosebita, o zi de suflet pentru crestini, prilej de meditatie si de rugaciune, de respect pentru cei morti, iar imaginea cimitirului iluminat te indeamna la reculegere si aducere aminte.

      La casele oamenilor, sunt realizate altare cu fotografii ale tuturor mortilor din familie, fiind oferite feluri de mancare si fructe preferate ale raposatilor, impreuna cu lucrurile personale ale acestora. Acest obicei se numeste ofrenda sau pomana.

       

  luminatia-3 Simbolurile Luminatiei

  • Printre simbolurile Zilei Mortilor se pot enumera lumanarile, candele si florile. Dar, simbolul suprem al sãrbãtorii rãmane insã lumanarea. Cimitirele comunitatilor  sunt puternic luminate si invadate de multimi de oameni. Acesta este si un prilej de intalnire si comunicare cu rudele si prietenii, dar si aducere aminte de cei morti, de lucrurile pe care le-au facut cat au fost in viata, mai mult de cele bune, pentru ca valoarea unui om se da dupa faptele pe care le savarseste, dar si dupa respectul pe care il manifesta fata de cei raposati.

  • Un calugar franciscan explica semnificatia “Luminatiei” ca fiind “o zi a aducerii aminte, a reculegerii si rugaciunii pentru sufletele celor dragi, care nu mai sunt printre noi.

        De obicei, credincioșii merg în ziua precedentă la cimitir, la mormintele rudelor și executa activități administrative: smulg și aruncă buruienile, mătură și spală, se primenește crucea, se pun flori, candele și lumânări.

        La casele oamenilor, sunt realizate altare cu fotografii ale tuturor mortilor din familie, fiind oferite feluri de mancare si fructe preferate ale raposatilor, impreuna cu lucrurile personale ale acestora. Acest obicei se numeste ofrenda sau pomana.

      Această zi nu ar trebui sa fie infricosatoare, ci sfanta. Este o zi in care toti cei care au pierdut persoane dragi si le amintesc cu drag. Se presupune a fi o zi sfanta, in care spiritele care vin pe pamant sunt binevenite si amintite. Se crede ca daca spiritele coborate pe pament nu sunt multumite de pomenile facute pentru cei decedati, acestea se intorc nefericite, fara binecuvantarea familiei. Prin urmare, multi oameni urmeaza ritualurile acestui festival cu mare seriozitate.

  • Chiar dacă este sarbatoare catolică, Ziua Morţilor este celebrată şi de preoţii ortodocşi care, la cererea familiilor, vin la cimitir pentru a oficia slujbe de pomenire pentru sufletul celor morţi.

 

  • sfintiiBiserica Ortodoxă sărbătoreşte Ziua Tuturor Sfinţilor în prima duminică de după Rusalii, unde se face pomenirea tuturor sfinţilor, dar şi a celor adormiţi din neam în neam.

    Concret, Biserica Ortodoxa praznuieste Duminica Tuturor Sfintilor in prima Duminica dupa Duminica Pogorarii Sfantului Duh. Prin aceasta se descopera ca rostul venirii Sfantului Duh in lume este sfintirea oamenilor. Sfantul Ioan Gura de Aur ne spune ca prin Pogorarea Duhului Sfant se implineste planul de mantuire al lui Dumnezeu Tatal, realizat in Fiul Sau, pentru ca prin lucrarea Duhului Sfant dobandim infierea, adica primim harul spre a deveni fii duhovnicesti, dupa har, ai lui Dumnezeu Tatal, dupa cum Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Tatal, dupa natura.

  • O altă celebrare a celor morţi vine din credinţa populară a romanilor, care se ţine în noaptea dinspre 29 spre 30 noiembrie, cunoscută sub denumirea de Noaptea Sfântului Andrei, când cei vii încearcă să se apere de strigoi ungând uşile şi ferestrele cu usturoi.

  • De “Luminaţie”, credincioşii merg la cimitir, la mormintele rudelor unde se roagă, pun flori, candele şi lumanari, ceea ce face ca cimitirele să fie scăldate, în acea noapte, în lumină.

         – In unele zone insa, se practica obiceiul pomenirii mortilor in ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, in 8 noiembrie. “Noi am preluat traditia credinciosilor catolici de a merge la cimitir cu prilejul Sarbatorii tuturor sfintilor, pe 1 noiembrie, desi ortodocsii isi pomenesc mortii pe 8 noiembrie. Aceasta sarbatoare inseamna manifestarea evlaviei credinciosilor fata de cei trecuti la cele vesnice, prin rugaciuni inaltate pentru ei si primenirea mormintelor lor”, explica parintele Marius Florescu, purtatorul de cuvant al Mitropoliei Banatului. 

              Ziua Tuturor Sfinţilor şi Ziua Morţilor au la bază credinţa conform căreia morţii suferă sau le pot face rău celor vii. Însă Biblia arată cu claritate că aceste concepţii nu sunt adevărate: „Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic“ (Eclesiastul 9:5). Din acest motiv, Biblia ne sfătuieşte: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în Locuinţa Morţilor [mormântul comun al omenirii], în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“ (Eclesiastul 9:10). Întrucât morţii nu sunt conştienţi de nimic şi, prin urmare, nu au cum să sufere şi nici cum să le facă vreun rău altora, n-avem de ce să ne temem de ei. În plus, rugăciunile în folosul lor sunt absolut inutile. Înseamnă atunci că nu există nici o speranţă pentru cei dragi care au murit? Nu. Biblia ne asigură că „va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi“. — Faptele 24:15.

     
Cunoaşterea aduce cu sine şi libertatea de a alege.

luminatia-9

Get real time updates directly on you device, subscribe now.