Social-Juridic

ABUZUL ASUPRA COPILULUI

ABUZUL ASUPRA COPILULUI – tipuri, consecinte si solutii practice

 

abuzul asupra copilului 2

Prin abuz asupra copilului se înțelege:

  • orice acțiune voluntară a unei persoane care se afla într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care este periclitată viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică  sau psihică a copilului

       Abuzul asupra copilului presupune existența unor relații prin care abuzatorul deține controlul sau poate influența/manipula acțiunile copilului și, în contextul realizării acestor relații, pune în pericol, în mod voit și conștient, integritatea, dezvoltarea, sănătatea sau viața copilului.

Abuz fizic (violență fizică)

abuzul asupra copilului 10

  • care constă în atingeri sau contacte fizice dureroase ne-accidentale, inclusiv în intimidarea fizică îndreptată asupra copilului (de exemplu gestul cuiva de a ridica mâna asupra unui copil).
  • ghionturi, îmbrânceli, palme, pumni, lovituri cu picioarele, lovituri cu diverse obiecte, mușcături, ciupituri, tras de păr, ardere, sufocare, ștrangulare, imobilizare, sechestrare, privare de alimente, căldură, somn, medicamente;
  • Abuzul fizic este reprezentat de acele traume fizice (vânătăi, fracturi).

Abuzul în scop educativ

abuzul asupra copilului 5

  • sunt acele bătăi primite când copilul nu obține rezltatul dorit.
  • Textul Legii nr. 272/2004 – privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului – interzice în mod explicit aplicarea oricăror pedepse fizice precum și privarea copilului de drepturi care îi pot pune în pericol viața și dezvoltarea, oriunde și în orice context se află copilul.
    • Actul normativ stabilește dreptul copilului de a-i fi respectată demnitatea și integritatea ca persoană, de a fi protejat împotriva oricăror forme de abuz fizic sau alte acte care îl pot pune în pericol în familie(naturală sau substitutivă) sau în orice instituție în care se află copilul (creșă, grădiniță, școala,centru de plasament etc.).

Abuzul sexual

abuzul asupra copilului 1

  • deși conține elemente de abuz fizic și emoțional, este o categorie aparte de rele tratamente acordate minorului. Acesta constă în hărțuirea sexuală, atingeri sau aluzii neplăcute, diverse injurii, propuneri indecente, atingerea sau mângâierea organelor genitale ale copilului, penetrearea sexului sau anusului copilului, expunerea organelor sexuale ale abuzatorului în fața copilului, obligarea sau încurajarea copilului să mângâie organele sexuale ale abuzatorului, obligarea minorului de a viziona materiale care conțin pornografie; forțarea minorilor sub 18 ani săaibă contacte sexuale cu alte persoane indiferent dacă este vorba de alți minori sau de adulți saumutilarea organelor genitale ale copiilor. Câteva categorii de abuz sexual sunt:
  • violul  – (actul sexualîmpotriva voinței copilului),
  • pedofilia – (atracția sexuală a unui adult față de copii);
  • incestul  (legătura sexuală între părinți și copii sau între frați și surori).

Abuzul emoțional

abuzul asupra copilului 4

  • este descris ca fiind „atacul concentrat al uni adult asupra dezvoltării și cunoașterii de sine și a concepției sociale a copilului”.
  • Formele de abuz mai des întâlnite sunt cele la care recurg părinții sub forma a diverse pedepse: izolarea copilului(legarea, închiderea lui în diferite spații închise) neacordarea răspunsurilor emoționale, terorizare acopilului, refuzul de a-l ajuta etc.)


Abuzul verbal (numit și violență verbală)

 

abuzul copilului 13

  • reprezintă o formă de abuz emoțional și respectiv de tratament umilitor în care adulți sau grupuri de copii și adulți folosesc cu privire la minor apelative care îl desconsideră și care îl umilesc. Conform legii nr. 272/2004 „Sunt interzise tratamentele umilitoare, poreclele, catalogările privarea de hrană etc.
    • Prin urmare, în familie și în toate instituțiile publice și private care au în îngrijire copii sunt interzise pedepsele corporale și tratamentele umilitoare. Înjurăturile la adresa copilului sau folosirea unui limbaj obscen la adresa lui reprezintă, de asemenea, tot forme de violență verbală și sunt extrem de dăunătoare, putând lăsa traume psihice asupra copilului.

 

 Cum puteti recunoaste ca sunteti in prezenta unui agressor?

Portretul agresorului

abuz asupra copilului 7

  • istorie personală cu abuz în copilărie;
  • nemulţumiri la locul de muncă;
  • consumul de alcool sau de droguri;
  • atracţia pentru arme;
  • neîncredere în sine;
  •  instabilitate emoţională, imaturitate emoţională;
  • temperament coleric;
  • atitudine critică, ironică, dominantă;
  • schimbul frecvent de parteneri;
  • învinovăţirea altora pentru eşecurile proprii;
  • genul gelos, posesiv;
  • abilităţi scăzute în viaţa intimă, viaţă intimă agresivă;
  • opinii rigide cu privire la rolul femeii şi al bărbatului.

 

Cum puteti recunoaste ca fiul/fiica dvs. este victima unei agresiuni?

PORTRETUL VICTIMEI

abuzul asupra copilului 8

  • Copiii care cresc in familii violente dezvolta comportamente si o conditie fizica ce-i face usor de recunoscut. Ei prezinta afectiuni grave, dezvoltand o serie de probleme în plan personal, emotional si social:

   Probleme fizice – boli inexplicabile, expusi la accidente in casa si in afara casei, dezvoltare fizica mai lenta;

   Probleme emotionale si mentale: anxietate marita, simtamant de culpabilitate, frica de abandon, izolare, manie, frica de raniri si moarte;

   Probleme psihologice: neincredere in sine, depresie, comparare cu viata mai fericita a colegilor;

   Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalti, probleme cu somnul, enurezie, batai, fuga de acasa, sarcini la varste mici, relatii pentru a scapa de acasa, mutilare, consum de droguri si alcool, comportament defensiv cu minciuna;

   Probleme scolareneincredere, eliminare, schimbari bruste in performantele scolare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale;

   Identificare cu eroi negativi.

Consecințe fizice

  • Alergii;
  • Infecţii ale tractului respirator;
  • Plângeri somatice (de ex. dureri de cap);
  • Tulburări gastrointestinale (greață, diaree);
  • Probleme de vorbire, auz și vizuale;
  • Tulburări de somn, coșmaruri;
  • Enurezis.

 

Consecințe psihologice şi comportamentale

  • Depresie și anxietate;
  • Griji și frustrare;
  • Stima de sine scăzută;
  • Tulburari legate de stres;
  • Hiperactivitate şi tulburare de atenție;
  • Tulburare post-traumatică de stres;
  • Competență socială scăzută;
  • Creșterea agresivității;
  • Probleme de atașament;
  • Dificultăți școlare;
  • Abuz de alcool și droguri;
  • Comportament suicidar și auto-agresiv;
  • Tulburări de comportament și conflicte cu legea.

 

Nu va criticati exagerat copilul!

abuzul asupra copilului 6

          Presiunea de a se comporta „cum trebuie” în societate poate fi nocivă pentru copil. Vă ajută mai mult să îl încurajaţi, să îi respectaţi punctul de vedere şi să îl sprijiniţi să exploreze situaţiile noi.

  • Un copil căruia îi este teamă să doarmă singur, să meargă la şcoală, la examene, să interacţioneze cu cei de vârsta lui sau să se ducă la doctor este posibil să sufere de anxietate. Această tulburare nu este specifică doar adulţilor, ci şi copiilor.
    • În România au fost diagnosticaţi aproape 600.000 de copii cu anxietate, după cum arată un studiu făcut public de Organizaţia „Salvaţi Copiii”. „Aproape fiecare copil trăieşte o experienţă scurtă de anxietate, faţă de care reacţionează prin evitare”, spune psihologul Domnica Petrovai din Bucureşti. 

Plâng sau refuză să vorbească

În cazul unor micuţi această stare de teamă se generalizează, iar la unii evoluează chiar în atac de panică. Anxietatea se poate manifesta prin refuzul de a mai merge la şcoală, de a vorbi (mutism), prin plâns, transpiraţie excesivă, înroşirea feţei, stări de vomă. „Sunt şi copii sau adolescenţi care dezvoltă comportamente repetitive sau ticuri, spre exemplu stau foarte mult la baie, se spală foarte frecvent, sunt foarte preocupaţi de curăţenie”, spune psihologul Gyorgy Gaspar, de la Centrul de Educaţie Emoţională şi Comportamentală pentru Copii.

Anxietatea se dezvoltă atunci când:

  • părinţii îşi critică în mod excesiv copilul („n-ai făcut bine”, „de ce plângi, nu mai plânge, n-ai nici un motiv, îţi dau eu unul imediat dacă vrei”, „mă faci de ruşine”) ori
  • nu ştiu cum să îşi exprime afecţiunea (părintele zâmbeşte puţin, nu îşi îmbrăţişează copilul, nu îi arată înţelegere). Specialistul îi sfătuieşte pe părinţi să încurajeze autonomia psihologică a copilului, să-i solicite opinia, să îi tolereze diferenţele de opinie, să îi respecte punctele de vedere, să evite judecata şi să îl stimuleze să gândească independent.

Apar evitările

Este afectată nu doar starea de bine a copilului, dar şi curiozitatea lui de a cunoaşte şi experimenta situaţii noi. „Copilul îşi micşorează zona de confort, nu mai este tentat să exploreze noul, se retrage, se asigură de multe ori de un anumit lucru. Pe termen scurt, toate acestea îi oferă siguranţă, dar pe termen lung anxietatea va deveni din ce în ce mai intensă şi va creşte cu fiecare evitare”, atenţionează psihologul Gyorgy Gaspar.

Copiii care cresc cu un singur părinte,

Studiile arată că părinţii care sunt intruzivi sau excesiv de protectivi le pot induce copiilor tulburări de anxietate şi îi descurajează în a-şi dezvolta noi abilităţi şi în a explora mediul.

      Sunt în pericol în special copiii ai căror părinţi sunt diagnosticaţi cu afecţiuni psihice, cei care fac parte din familii cu un singur părinte, cei cu părinţi plecaţi în străinătate ori cei aflaţi în grija bunicilor.

abuzul copilului 14

  • Nu în ultimul rând, de această afecţiune suferă micuţii supuşi violenţelor. Potrivit studiilor, copiii cu părinţi anxioşi prezintă un risc de şapte ori mai mare de a dezvolta o tulburare de anxietate, comparativ cu copiii ai căror părinţi nu au astfel de tulburări.
  • De aceea, multe dintre şedinţele de psihoterapie implică nu doar copiii afectaţi, ci şi pe părinţii acestora. Aceste dificultăţi cu care se confruntă copiii foarte devreme sunt menţinute adesea prin comportamentele inadecvate ale adulţilor..

 

Ce face un părinte bun:

  • încurajează autonomia copilului;
    – îi solicită opinia;
    – tolerează diferenţele de opinie;
    – înţelege şi respectă punctele de vedere ale copilului;
    – nu îl judecă pentru ceea ce face;
    – îl încurajează să gândească independent;
    – nu este intruziv;
    – nu este hiperprotectiv.

 

RECOMANDARI/SOLUTII PRACTICE PENTRU Copilul/Parintele (copilului) abuzat:

 

 I.      PLAN DE SIGURANȚĂ

abuzul copilului 12

  • Decizia de a părăsi o relaţie abuzivă este una foarte dificilă pentru cele mai multe dintre femei, motiv pentru care este utilă conceperea din timp a unui plan de siguranță.

  • informează-te şi apelează la centrele de asistență specializată. Există telefoane de încredere ale ONG-urilor şi centrelor specializate în asistenţa victimelor violenţei în familie;

  • să ştii cum ajungi la secţiile de poliţie, spitalele, secţiile de pompieri şi la magazinele nonstop din zona ta;

  • să ai în vedere căile prin care poți părăsi uşor locuinţa în cazul în care se agravează conflictul (uşi, ferestre, scări etc.);

  • decide-te asupra traseului. Dacă trebuie să pleci în timpul nopţii, este necesar să cunoşti traseul;

  • dacă este posibil, să ai întotdeauna un telefon şi să cunoşti numerele la care poţi apela pentru ajutor;

  • păstrează la loc sigur o sumă de bani și documentele importante ale tale și ale copiilor (buletinul, pașaportul, certificatul de naștere, diplome, reclamațiile la Poliție etc.);

  • păstrează dovezi precum: fotografii ale rănilor, vânătăilor făcute de agresor, salvează mesajele, e-mailurile de amenințare, jurnalul personal etc.;

  • stabilește din timp cu prietenii sau rudele posibilitatea acordării unui refugiu temporar în momentul de criză familială;

  • sună la 112 sau stabilește în prealabil cu vecinii ca ei să apeleze organul de poliţie în cazul în care aud din locuinţă zgomote suspecte sau strigăte;

  • cel mai bun moment de a pleca este chiar după un episod de violenţă;

  • încearcă să eviţi o situaţie de abuz, părăsind locul;

  • dacă situaţia devine critică, părăsește locuinţa imediat, chiar dacă nu reuşești să iei lucrurile de primă necesitate;

  • ascunde cheile de rezervă de la locuinţă, automobil, ca să le poți lua şi părăsi uşor casa în momentul de criză;

  • încearcă să găsești o cameră din care, în caz de necesitate, să poţi ieşi uşor şi repede;

  • dacă violenţa este inevitabilă, transformă-te într-o ţintă cât mai mică cu putinţă;

  • evită situaţiile de conflict în baie, bucătărie, unde se pot găsi obiecte ascuţite şi tăioase;

  • încearcă să distrugi orice indiciu care ar putea ajuta soţului violent să te găsească;

  • spune-le copiilor să nu intervină în mijlocul unei lupte, nici pentru ajutor;

  • identifică un loc sigur pentru ei, cum ar fi casa unui prieten;

  • depune plângere la Poliție;

  • cere un Ordin de protecție emis de Judecătorie – interzicerea agresorului de a te contacta telefonic, de a se apropia de tine, de copii;

  • prezintă-te la Centrul de Medicină Legală pentru a-ţi fi eliberat un certificat medico-legal care probează leziunile provocate prin agresare. Este important pentru încadrarea juridică;

  • cere protecție, asistență psihologică, pedagogică, socială, juridică, medicală.

 

II        Apelati pentru probleme sau abuzuri grave la care minorii sunt supusi in familie, la scoala, in centrul de plasament pe strada sau in orice alt mediu in care ei se afla sau pentru orice alte probleme care ii preocupa.

 

la http://www.telefonulcopilului.ro/dupa-ce-apelezi-tc

– Telefonul Copilului(apel gratuit la 116 111)

abuzul asupra copilului 7

Asociatia “Telefonul Copilului”, prin intermediul numarului de telefon gratuit 116 111, ofera:

  • Servicii de informare si consiliere privind drepturile copilului;

  • Indrumare catre institutii in masura sa acorde asistenta necesara;

  • Consiliere juridica conform legislatiei in vigoare;

  • Urmarirea modului de solutionare a cazurilor inregistrate;

  • Monitorizarea respectarii drepturilor copilului in urma cazurilor inregistrate si informarea institutiilor abilitate cu privire la problemele semnalate de copii.

Serviciile oferite de “Telefonul Copilului” se adreseaza:

  • Copiilor care doresc sa semnaleze o situatie in care au fost incalcate drepturile lor sau care doresc sa discute despre o problema care ii preocupa;
  • Parintilor care doresc sa semnalizeze o situatie in care au fost incalcate drepturile copiilor lor;
  • Oricarei persoane interesate de cunoasterea drepturilor copilului sau care doreste sa sesizeze un caz de abuz, de incalcare a drepturilor copilului;
  • Profesionistilor care lucreaza in domeniul protectiei copilului.

Programul de lucru al Asociatiei “Telefonul Copilului”:

  • puteti suna oricând de luni până duminică, între orele 08:00 – 00:00. Apelul este gratuit în reţeaua Telekom România.


Numărul total de apeluri înregistrate la 116 111 în anul 2015 a fost de105.194, iar dintre acestea:

  • 745 reprezintă cazuri care au necesitat intervenție și monitorizarea de lungă durată a specialiștilor Asociației Telefonul Copilului, în colaborare cu reprezentanții instituțiilor abilitate la nivel local.

Din numărul cazurilor în care a fost necesară intervenția instituțiilor abilitate, 40,58% au fost cazuri de abuz asupra copilului și violență în familie, respectiv 3.143 de cazuri.

  • Formele cele mai grave sesizate au fost:molestare fizică (40,71%), neglijare (31,65%) și abuz emotional (11,25%). 

Referitor la consilierea psihologică, 2.713 astfel de cazuri au fost inregistrate la Telefonul Copilului 116 111 în anul 2015, dublu față de anul anterior.

  • Jumătate dintre cazurile care au necesitat consiliere psihologică (50,87%) au fost sesizate de adolescențiși s-au referit la situații de bullying, probleme specifice adolescenței: probleme sentimentale, criză de identitate, manifestarea sentimentelor de excludere și dificultate în relaționare. În anul 2014, pentru aceleași situații înregistrate, procentajul a fost de doar 17,56%.

 abuzul copilului

 

avocat Florentina ILISEI

https://ljc.ro/consultanta-juridica/