Actiune pensie de intretinere – jurisprudenta in materie

Actiune pensie de intretinere – jurisprudenta

JUDECATORIA BUFTEA   

Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanta – pârâtă G.V.M. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant D.C.G., având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns reclamanta – pârâtă personal, şi asistată de avocat C.L. cu delegaţie la dosar ( fil. 5 dosar), pentru pârâtul-reclamant răspunde avocat H.V. cu delegaţie la dosar (fila 24 dosar). Prezent martorul S.M., propus de reclamanta-pârâtă.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care, obiectul cererii exercitarea autorităţii părinteşti, stadiul procesual, fond;

La data de 05.05.2014, a fost ataşat la dosar prin serviciul registratură al instanţei, referatul de anchetă socială întocmit de Primăria oraşului Otopeni.

Instanta a procedat la administrarea probei cu audierea martorului propus de reclamanta-pârâtă declaraţia acestuia consemnându-se şi ataşându-se la dosar.

Pârâtul-reclamant având cuvântul solicită să se ia act că renunţă la proba cu martori.

Apărătorii părţilor având cuvântul solicită a se lua act că nu mai au alte ccereri de formulat în cauză.

Instanţa, faţă de actele şi lucrările dosarului, constată cauza în stare de juudecată şi acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul reclamantei-pârâte având cuvântul solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, exercitarea autorităţii părinteşti să revină ambelor părţi în comun, domiciliul minorei să fie stabilit la mamă, obligarea pârâtului-reclamant la pensie de întreţinere de la data introducerii acţiunii. Cu privire la capătul de cerere privind programul de vizitare solicită a se lua act că, reclamanta pârâtă nu i-a interzis pârâtului niciodată să-şi vadă copilul.

Solicită respingerea solicitărilor făcute de pârâtul-reclamant, acesta este bine venit la domiciliul mamei, să o vadă pe minoră, oricând. Nu este de acord ca minora să fie luată din domiciliul mamei. se opune şi la luarea minorei de sărbători la domiciliul pârâtului. Solicită admiterea cererii reclamantei-pârâte cu privire la programul de vizitare, respingerea cererii formulată de pârâtul-reclamant, dat fiind vârsta minorei şi necesităţile acesteia, cu cheltuieli de judecată.

Apărătorul pârâtului având cuvântul, arată că este de acord cu admiterea acţiunii formulată de reclamantă doar în parte, respectiv cu exercitarea autorităţii părinteşti în comun de ambii părinţi, domiciliul minorei să fie stabilit la mamă. Cu privire la pensia de întreţinere este de acord, dar să aibă o contribuţie în natură; cu privire la programul de vizitare solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată, pârâtul-reclamant nu îi poate aduce decât beneficii minorei. A solicitat compensarea cheltuielilor de judecată.

         Instanţa reţine dosarul în pronunţare.

   INSTANŢA

         Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13.08.2013 sub nr.X, reclamanta – pârâtă G.V.M. a chemat în judecată pe pârâtul-reclamant D.C.G pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună: exercitarea autorităţii părinteşti în comun, de aceasta şi de pârât faţă de copilul minor D.M.Ş, conform art.397 C.civ., să stabilească domiciliul minorei D.M.Ş, născuta la data de X, la mama reclamantă, în XX, conform art.400 C.civ., să fie obligat pârâtul-reclamant D.C.G. la plata unei pensii de întreţinere în cota procentuala de 33% din drepturile salariale realizate lunar, conform art. 402 din C.civ.

În motivarea cererii, reclamanta-pârâtă arată că a avut o relaţie cu pârâtul încă din anul 2011, când s-au cunoscut prin intermediul internetului. De cand   s-au cunoscut şi până în prezent, relaţia lor a fost o relaţie cu multe certuri, discuţii, etc .Toate acestea porneau de la faptul că pârâtul-reclamant considera că reclamanta-pârâtă trebuie să îşi perfecteze şi mai mult studiile, că este o persoană foarte liniştită, iar acesta îşi dorea o persoană mai tupeistă, că nu câştigă îndeajuns de bine financiar, etc.

Tocmai de aceea, a înscris-o la o facultate care nu i s-a potrivit, ulterior, a ales să urmeze cursurile unei facultăţi care i se potriveşte şi nu pe care i-o impunea pârâtul-reclamant, urmând în prezent la fără frecvenţă, tocmai pentru a se putea ocupa de fetiţă, cursurile Facultăţii de psihologie.

Deoarece pârâtul-reclamant o jignea în permanenţă, a plecat în anul 2012 la o prietenă, încercand să rupă relaţia, dar la cca 2 săptămâni de când a plecat, a aflat că era însărcinată. Datorită acestui copil a decis să mai dea o şansa relaţiei şi să încerce să meargă mai departe alături de pârâtul-reclamant.

După naşterea minorei, pârâtul-reclamant i-a spus ca îşi iubeşte fetiţa, dar faţă de ea nu mai are nici un sentiment şi nu mai poate continua relaţia .

A fost nevoită să se mute la mama sa în XX, cu fetiţa, fara ca pârâtul-reclamant să o ajute la transport.

Aici are toate condiţiile necesare, deoarece foloseşte în mod exclusiv 2 camere din imobil. Are tot ceea ce este necesar creşterii si educării corespunzătoare minorei, camerele fiind mobilate decent cu tot ceea ce îi este necesar ei şi fetiţei. Ea realizează în prezent venituri în cunatum de 800 lei /lunar. Pârâtul-reclamant realizează şi el venituri de la locul de munca cca.4.200 lei /lunar.

Primeşte ajutor la creşterea minorei de la mama şi bunica sa, astfel că aceasta este crescută foarte bine, fiind în permanenţă supravegheată şi acordandu-i-se toata atenţia care i se cuvine .

În drept işi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art., 397, 400,402 din Noul Cod Civil.

În dovedirea acţiunii, reclamanta-pârâtă a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, martori şi un referat de anchetă socială la domiciliu.

Reclamanta-pârâtă a depus la dosar copie de pe certificatul de naştere al minorei, copie de pe actul de identitate

Pârâtul, legal citat, a formulat întîmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând să fie admis capătul 1 din cerere, în sensul exercitării în comun a autorităţii părinteşti faţă de copilul lor minor D.M.Ş., născută la data de Y, respingerea capătului 2, referitor la stabilirea domiciliului minorei la reclamanta-pârătă şi a celui de-al 3-lea, referitor la stabilirea pensiei de întreţinere.

A solicitat stabilirea domiciliului minorei la pârâtul-reclamant, cu obligarea reclamantei-pârâte la plata unei pensii de întreţinere in favoarea minorei în funcţie de necesităţile sale şi de posibilităţile financiare ale mamei.

În subsidiar, solicită stabilirea programului de legături personale cu minora aşa încât să participe efectiv la creşterea şi educarea acesteia după cum urmează: în fiecare săptămână, de vineri la 17 până duminica la ora 19, cu luarea minorei la pârâtul-reclamant; o săptămână în perioada vacanţelor pascale, 10 zile în perioada vacanţei de Crăciun, începând cu data de 24 decembrie până pe data de 03 ianuarie, două săptămâni în perioada vacanţei de vară, începând cu data de 01 august până pe data de 15 august a fiecărui an, cu posibilitatea plecării în concediu atât în ţară cât şi în străinătate. De asemenea, solicită ca ziua de naştere a minorei să fie sărbătorită la el odată la 2 ani. Referitor la pensia de întreţinere, solicită să fie stabilită în natură potrivit necesităţilor minorei şi în limita a 1/4 din veniturile sale.

În motivarea cererii, pârâtul-reclamant a arătat că, din relaţia pe care a avut-o cu reclamanta-parata a rezultat minora D.M.Ş., care s-a născut la data de Y, fiind foarte dorita de el. Fetiţa s-a născut la Braşov, în Clinica privată EVA, tocmai pentru a se asigura că totul este la un înalt nivel de siguranţă şi mediu propice venirii pe lume a micuţei, mama beneficiand de atenţie deosebită din partea personalului medical, clinica fiind recunoscuta în toată ţară pentru serviciile calitativ ridicate.

După naştere, amândoi părinţii s-au ocupat de creşterea şi educarea minorei, reclamanta-pârâtă dovedindu-se o mamă bună şi devotată pentru copil.

Cu toate acestea, relaţiile dintre ei s-au deteriorat continu din cauza diferenţei de cultură, educaţie şi statut social, reclamanta-pârâtă nedorindu-şi să se perfecţioneze şi să atingă un grad mai ridicat de educaţie.

În ceea ce priveşte cererea de stabilire a domiciliului minorei la reclamanta-pârâtă, solicită să fie respinsă, întrucât aceasta nu are un domiciliul stabil, locuind în prezent, ba la sora sa în Bucureşti, ba la părinţii săi din Jilavele, iar veniturile sale sunt aproape nule, trăind practic din banii pentru îngrijirea minorei, din cei pe care-i transmit pentru creşterea copilului precum si din mila rudelor apropiate.

În ceea ce priveşte locuinţa din comuna Jilavele arată că, în aceeaşi casă unde reclamanta-pârâtă intenţionează să ducă minora, în afară de mama şi bunica sa mai locuieşte şi un unchi de-al reclamantei, singur si alcoolic, violent verbal, precum şi un concubin al mamei reclamantei-pârâte, care vine din când în când. Consideră că acest mediu nu poate crea o influenta pozitiva pentru fetiţa sa.

Dacă s-ar stabili domiciliul minorei la reclamanta-pârâtă, se va proceda practic la asigurarea pentru ea a sursei pentru întreţinere şi nu la asigurarea nevoilor pentru creşterea si educarea minorei – ceea ce este nelegal, pentru că legea nu a prevăzut obligaţia de întreţinere în favoarea foştilor parteneri ci doar a minorilor, iar pe de alta parte ar fi imoral, pentru că s-ar transforma într-o sursă de venit prin naşterea copilului. Oricum, soluţia s-ar dovedi a fi inechitabila faţă de raporturile dintre noi si copil.

Nu în ultimul rând, solicită a se observa că mediul propus de reclamanta-pârâtă pentru creşterea minorei este lipsit cu desăvârşire de prezenţa unui exemplu paternal (în afară de unchiul alcoolic şi de prezenţa rară a concubinului bunicii materne), fiind constituit exclusiv din femei: reclamanta-pârâtă, mama acesteia şi bunica. Or, creşterea şi educarea unui copil într-un astfel de mediu este nociv, deoarece lipsa modelului paternal duce la grave perturbări emoţionale şi fizice aşa cum au dovedit şi studiile ştiinţifice.

În ceea ce priveşte cererea sa reconvenţională, solicită a se avea în vedere că el trebuie să se ocupe de creşterea şi educarea minorei întrucât are posibilitatea să-i ofere mai multă grijă şi afecţiune, un echilibru familial şi o stabilitate financiară, care să-i asigure o sănătate mai bună şi o educaţie superioară.

Menţionează că medicul pediatru al M. se află la Bucureşti, aşa încât, are un acces mai bun la spitale, salvare, etc.

Referitor la pensia de întreţinere, solicită să fie stabilită în natură, în limita a 1/4 din veniturile sale, conform regulii generale instituită în NCC art. 530 „(1) Obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională”. Dat fiind ca nu au existat nici un fel de opoziţii in ceea ce priveşte prestarea întreţinerii pana la aceasta data, consideră că nu se impune fixarea acesteia în bani, aşa cum prevede alin 2 din acelaşi articol de lege : „(2) Dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani.”

         În subsidiar, solicită să se admită capătul de cerere privitor la programul de legături personale cu minora iar in ceea ce priveşte pensia de întreţinere sa fie stabilită in natură, potrivit nevoilor minorei si posibilităţilor pârâtului în limita a 1/4 din veniturile sale.

În dovedirea acţiunii, pârâtul-reclamant a solicitat proba cu 1 martor, interogatoriul reclamantei – pârâte în ceea ce priveşte faptele sale personale constând în participarea efectiva la creşterea si educarea minorei; înscrisuri pe toate aspectele;

Solicită efectuarea anchetei sociale la domiciliul său şi al reclamantei-parate care să arata condiţiile concrete în care va fi crescută minora şi într-un caz şi în altul.

In drept: art 400 ncc, in ceea ce priveşte locuinţa minorului; 397 Ncc in ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi; art. 402 în ceea ce priveşte contibuţia părinţilor la cheltuielile de creştere si educare, art. 483 Ncc referitor la autoritatea părinteasca în comun a părinţilor; art. 496 Ncc referitor la relaţiile personale; art. 529 Ncc referitor la cuantumul întreţinerii,

Pârâtul-reclamant a depus la dosarul cauzei: adeverinţa de venituri pentru ultimele 6 luni; copie certificat de naştere D.M.Ş.; dovada achitării taxei de timbru in suma de 60 lei; împuternicire avocaţiala nr. 1572066/2013 ( filele 21-35 dosar ).

În cauză s-a efectuat un referat de anchetă socială la domiciliul reclamantei-pârâte în XX ( fila 47 dosar)   şi la domiciliul pârâtului – reclamant la Primăria oraşului Otopeni, Judeţul Ilfov.

La data de 24.03.2014, pârâtul-reclamant a depus la dosar o cerere precizatoare prin care arată că renunţă la capetele principale ale cererii reconvernţionale, de stabilire a domiciliului minorei la el cu obligarea reclamantei – pârâte la plata unei pensii de întreţinere, stăruind însă în solutionarea capătului de cerere subsidiar de stabilire a programului de legături personale cu minora, aşa încât să participe efectiv la creşterea şi educarea sa (fila 51 dosar), precum şi stabilirea unei pensii de întreţinere în natură.

În dovedirea cererii pârâtul-reclamant a depus la dosar un set de înscrisuri în copii certificate conform cu originalul ( filele 53 -72 dosar).

În cauză a fost audiat martorul S.M..

De asemenea, au fost depuse la dosar referatele de anchetă socială efectuate la domiciliile părţilor.

 

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanta retine următoarele:

Din relaţia de concubinaj a părţilor din prezenta cauză, s-a născut la data de Y minora D.M.Ş. Datorită neînţelegerilor, părţile s-au separat, în prezent minora locuind împreună cu mama sa, reclamanta-pârâtă în XX.

Părţile s-au înţeles cu privire la exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, precum şi cu privire la stabilirea domiciliului minorei la mama sa, reclamanta-pârâtă.

Potrivit dispoziţiilor art.483 alin.1 C.civ. „autoritatea părintească este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atât persoana, cat şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.”

Potrivit art.503 alin.1 C.civ. „părintii exercita impreuna si in mod egal autoritatea parinteasca.” iar potrivit art.397 C.civ. „după divorţ, autoritatea parintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.” iar potrivit art.398 C.civ. „alin.1 – dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre parinti; alin.2 – celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia” .

Prin urmare, regula o reprezinta exercitarea autorităţii părinteşti în comun şi numai prin excepţie, luându-se în considerare interesul superior al copilului minor, autoritatea parintească poate fi exercitată în mod exclusiv de catre un singur părinte.

În ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect instituirea exercitarii în comun a autorităţii părinteşti asupra minorei, instanta apreciaza ca se impune admiterea acestuia, urmand a dispune in consecinta, din întregul material probatoriu administrat în cauză nerezultând elemente care să conducă la o altă soluţie.

În ceea ce priveşte stabilirea locuinţei minorei, instanţa va avea, de asemenea, în vedere poziţia procesuală a părţilor, care sunt de acord ca locuinţa acesteia să fie la mamă, reclamanta-pârâtă, acolo unde aceasta locuieşte şi în prezent şi unde beneficiază de condiţii corespunzatoare de creştere si dezvoltare, astfel că instanţa urmează a stabili locuinţa minorei la mama sa.

 

Având în vedere dispoziţiile art.496 alin.5 C.civ. instanta urmeaza a stabili o modalitate concreta de exercitare a dreptului pârâtului-reclamant, în calitate de părinte la care minora nu locuieşte în mod statornic, de a avea legaturi personale cu aceasta, astfel că va stabili în favoarea reclamantului un program de vizitare a minorei, cu respectarea principiului interesului superior al copilului.

În acest sens, ţinând seama de vârsta minorei, şi interesul acesteia, instanţa apreciază ca fiind adecvat un program de vizitare într-o formă mai restrânsă decât cea solicitată de pârâtul-reclamant. Astfel, un aspect esenţial, în special în perioada de creştere, în ceea ce priveşte dezvoltarea copilului de vârstă foarte mică, îl constituie nevoia acestuia de stabilitate, ori, contactul direct şi permanent al copilului cu mama, în mediul său, răspunde acestei nevoi.

Astfel, instanţa reţine că solicitarea pârâtului-reclamant a încuviinţării stabilirii legăturilor personale cu minora, în programul de vizitare cu frecvenţa şi în special cu luarea copilului de la domiciliul mamei nu corespunde nevoilor minorei. Prin urmare, instanţa va stabili un program de vizitare la domiciliul mamei, şi într-o periodicitate care să nu destabilizeze microclimatul afectiv şi funcţional al minorei.

 

   Conform dispoziţiilor art. 499 alin. 1 Cod civil, tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională, iar cu privire la cuantumul întreţinerii, instanţa trebuie să ţină cont atât de nevoia celui care o cere, cât şi de mijloacele celui care urmează a o plăti, potrivit art. 529 alin 1 Cod civil, în temeiul art. 527 Cod civil, putând fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.

Potrivit dispoziţiilor art.530 alin.1 C.civ., obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului, şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională. De asemenea, art.530 alin.3 C.civ. dispune că pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere.

La stabilirea modalităţii de executare a pensiei de întreţinere, instanţa urmează să aibă în vedere faptul că părţile locuiesc în localităţi diferite, nevoile variate şi mereu actuale ale minorei fiind mai bine servite prin stabilirea pensiei de întreţinere într-o sumă de bani.

În ceea ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere, din adeverinţa depusă la dosar (f.21) rezultă că pârâtul-reclamant realizează venituri nete în medie de 4244 lei. Având în vedere dispoziţiile art.529 alin.2 C.civ., instanţa va obliga pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâtă pensie de întreţinere pentru minoră în cuantum de 1061 lei lunar, reprezentând 1/ 4 din veniturile nete realizate, începând cu data de 7.08.2013 şi până la majoratul minorei.

De asemenea, potrivit art.453 C. proc. civ., instanţa va obliga pârâtul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată dovedite de reclamanta-pârâtă, respectiv 1353 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (1300 lei) şi taxă judiciară de timbru (53 lei), aferent pretenţiilor admise.  

                                     PENTRU ACESTE MOTIVE

                                             IN NUMELE LEGII

                                                    HOTARASTE

 

         Admite cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă G.V.M., cu domiciliul ales la XXX în contradictoriu cu pârâtul – reclamant D.C.G., cu domiciliul ales la XXX.

Dispune ca autoritatea părintească asupra minorei D.M.Ş să fie exercitată în comun de ambii părinţi.

Stabileşte locuinţa minorei la reclamanta-pârâtă G.V.M..

         Obligă pârâtul – reclamant să plătească reclamantei – pârâte pensie de întreţinere pentru minoră în cuantum de 1061 lei lunar, începând cu data de 7.08.2013 şi până la majoratul acesteia.

Admite în parte cererea reconvenţională.

Încuviinţează pârâtului – reclamant dreptul de a avea legături personale cu minora la domiciliul mamei, după următorul program: în prima şi a treia sâmbătă din lună de la ora 10,00 până la ora 17,00, în a doua duminică din lună, de la ora 10,00 până la ora 17,00; pe data de 26 decembrie a fiecărui an şi în a doua zi de Paşti de la ora 10,00 până la ora 17,00.

Obligă pârâtul – reclamant la plata sumei de 1353 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat (1300 lei) şi taxă de timbru (53 lei).

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Apelul se depune la Judecătoria Buftea.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5.05.2014.