Social-Juridic

Antiinflamatoarele şi sportul, o combinaţie nu tocmai indicată

  Ibuprofenul şi alte antiinflamatoare care se vând fără prescripţie medicală (şi în cantităţi destul de mari, am putea adăuga) ar putea să aibă efecte nu tocmai dezirabile în cazul persoanelor care fac sport frecvent.

Aceste medicamente destul de populare, cunoscute ca antiinflamatoare nesteroidiene sau AINS, funcţionează prin suprimarea inflamaţiei. Însă potrivit celor mai recente studii, citate de New York Times, este posibil să afecteze rinichii pe parcursul exerciţiilor fizice prelungite şi să diminueze capacitatea ulterioară de refacere a masei musculare.

Dacă aveţi rude, prieteni sau colegi care fac sport în mod regulat, cu siguranţă i-aţi auzit sau chiar văzut de mai multe ori apelând la antiinflamatoare. Consumul lor este o practică extrem de comună în rândul pasionaţilor de activităţi fizice, pentru a scăpa de durerea cauzată de antrenamentele intensive şi competiţiile la care se înscriu.

Medicamentele de tipul AINS sunt în special folosite în rândul celor care practică sporturi extenuante de anduranţă, precum maratoniştii şi ultramaratoniştii. De altfel, potrivit unor estimări, aproximativ 75% dintre cei care aleargă distanţe lungi consumă ibuprofen (ori derivate, sub altă denumire, dar cu aceeaşi substanţă activă), înainte, în timpul sau la finalul curselor.

Însă în ultimul timp apar indicii potrivit cărora antiinflamatoarele ar putea să nu aibă efectele aşteptate, unele studii arătând că persoanele care au consumat astfel de medicamente resimt la fel de multă durere ca cei care nu apelează la ele.

Alte câteva studii au sugerat, de asemenea, că AINS ar putea contribui la problemele de rinichi ale sportivilor de rezistență, posibilitate care a atras atenția doctorului Grant S. Lipman, profesor asociat de medicină la Universitatea Stanford și director medical al mai multor ultramaratoane.

AINS lucrează, parțial, prin diminuarea producției de către organism a unui anumit grup de substanţe biochimice, numite prostaglandine, care inundă locul leziunilor. Acolo, activează brusc anumite procese cu contribuţie asupra durerii şi inflamaţiei. Prostaglandinele, de asemenea, solicită vasele de sânge să se dilueze sau să se lărgească, crescând fluxul sanguin în zona afectată.

Utilizarea antiinflamatoarelor ar rezulta în diminuarea numărului de prostaglandine și, prin urmare, în reducerea inflamației și a dilatării vaselor de sânge. Totuşi, dacă aceste efecte sunt recomandate persoanelor care practică activităţi fizice ore la rând, rămâne sub semnul întrebării.

Astfel, în cadrul unuia dintre noile studii, publicat miercuri în “Emergency Medical Journal”, dr. Lipman a cerut unui număr de 89 de ultramaratonişti să înghită fie o pilulă de ibuprofen, fie un placebo, la fiecare patru ore, în timpul unei alergări de 50 de mile (aproximativ 80 de km) .

Ulterior, el și colegii săi au prelevat probe de sânge de la alergători și au verificat nivelurile de creatinină, un produs secundar al procesului de filtrare a sângelui din rinichi. De reţinut faptul că nivelurile ridicate de creatinină la o persoană sănătoasă sunt considerate a fi un semn de leziuni renale acute. Cercetătorii au descoperit că mulţi dintre alergători, aproximativ 44%, au avut niveluri de creatinină suficient de mari pentru a indica leziuni acute ale rinichilor după alergarea de 50 de mile.

Dar incidența a fost deosebit de ridicată printre alergătorii care au luat ibuprofen – cu aproximativ 18% mai multe şanse de a avea leziuni renale acute faţă de cei care au înghiţit un placebo. În plus, leziunile lor, pe baza nivelurilor de creatinină, au avut tendința de a fi mai severe.

Studiul nu a urmărit participanţii în zile sau săptămânile ulterioare, dar dr. Lipman consideră că toți şi-au recuperat funcția renală normal, imediat după încheierea evenimentului.