Social-Juridic

ASIGURARE ACCIDENTE DE MUNCA SI BOLI PROFESIONALE

ASIGURARE ACCIDENTE DE MUNCA 

ASIGURARE ACCIDENTE DE MUNCA SI BOLI PROFESIONALE

ASIGURARE ACCIDENTE DE MUNCA

 

Potrivit art. 179 din Codul Muncii, angajatorul are obligaţia să asigure toţi salariaţii pentru risc de accidente de muncă şi boli profesionale.

In temeiul art.1 din Legea nr. 346/2002, asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale reprezintă o asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată de stat şi cuprinde raporturi specifice prin care se asigură protecţia socială a salariaţilor împotriva diminuării sau pierderii capacităţii de muncă şi decesului acestora ca urmare a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

Prin intermediul sau se garanteaza un ansamblu de servicii si prestatii in beneficiul persoanelor asigurate in vederea:

  • promovării sănătăţii şi a securităţii în muncă şi prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
  • diminuării şi compensării consecinţelor accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale

Conform Legii nr. 346/2002, nu numai asigurarea este in sarcina angajatorului, ci si riscul profesional.

 Sunt asigurate obligatoriu:

  • persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, precum şi funcţionarii publici;
  • persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. a);
  • şomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii;
  • ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata efectuării practicii profesionale;
  • angajaţilii români care prestează muncă în străinătate din dispoziţia angajatorilor români;
  • cetăţenii străini sau apatrizii care prestează muncă pentru angajatori români, pe perioada în care au, potrivit legii, domiciliul sau reşedinţa în România.

Se pot asigura pe bază de contract individual de asigurare, persoanele care se află în una sau mai multe dintre următoarele situaţii:

  • asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;
  • comanditaţi, administratori sau manageri;
  • membri ai asociaţiei familiale;
  • persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;
  • persoane angajate în instituţii internaţionale;
  • proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de suprafeţe agricole şi forestiere;
  • persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier;
  • membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură;
  • alte persoane interesate, care îşi desfăşoară activitatea pe baza altor raporturi juridice decât cele menţionate anterior.

      Calitatea de asigurat se dobândeşte, iar raporturile de asigurare se stabilesc la data: încheierii contractului individual de muncă, stabilirii raporturilor de serviciu în cazul funcţionarilor publici, validării mandatului pentru persoanele care desfăşoară activităţi în funcţii elective, numirii în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, depunerii adeziunii în cazul membrilor cooperatori, începerii practicii profesionale pentru şomeri, ucenici, elevi şi studenţi sau încheierii contractului individual de asigurare, după caz.

Contributia de asigurare este in sarcina angajatorului. Ea se stabileste in functie de tarife si clasa de risc astfel incat sa acopere costul prestatiilor si serviciilor pentru cazurile asigurate si cheltuielile pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale.

Cota de contribuţie de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este cuprinsă între 0,15% şi 0,85%, diferenţiată în funcţie de clasa de risc, conform art. 203 alin. (1) din Codului fiscal 2015.

Baza lunară de calcul la care angajatorul datorează contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale o constituie:
a) suma veniturilor brute realizate lunar;

b)salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, cu excepţia cazurilor de accident de muncă sau boală profesională.

    Cotele de contribuţie datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc se stabilesc prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi se aplică asupra bazei lunare de calcul prevăzute mai sus.

Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale nu se aplică asupra sumelor reprezentând: 
a) prestaţii suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele acordate pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

b)diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer, drepturile de autor, precum şi veniturile primite în baza unor convenţii civile sau contracte de colaborare;

c)participarea salariaţilor la profit.

       Sumele asupra cărora nu se datorează contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, prevăzute la lit. b) şi c), nu se iau în considerare la stabilirea prestaţiilor din sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale

În cazul în care din culpa angajatorului sau a persoanei asigurate pe bază de contract individual de asigurare nu s-a plătit contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, costul prestaţiilor şi al serviciilor de asigurare prevăzute de  lege şi efectuate de către asigurător se recuperează de la angajator sau de la persoana asigurată pe bază de contract individual de asigurare.

Asiguraţii sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale au dreptul la următoarele prestaţii şi servicii:

  • reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;
  • reabilitare şi reconversie profesională;
  • indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;
  • indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de muncă şi indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă;
  • compensaţii pentru atingerea integrităţii;
  • despăgubiri în caz de deces;
  • rambursări de cheltuieli.

   Asiguratul are dreptul la tratament medical corespunzător leziunilor şi afecţiunilor cauzate de accidente de muncă sau boli profesionale, servicii şi produse pentru reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă, denumite în continuare servicii medicale.

    Serviciile medicale sunt acordate de unitatile sanitare care se afla in relatie contractuala cu casele de asigurari de sanatate si/sau cu cele de pensii.

     Reabilitarea medicală prevăzută pentru asigurarea la accidente de muncă şi boli profesionale presupune acordarea unor servicii medicale cuprinse în pachetul de servicii medicale de bază acordat în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi în lista serviciilor medicale acordate în unităţile sanitare cu personalitate juridică.

   Privitor la reabilitarea si reconversia profesionala, se prevede ca victima unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, care, deşi nu şi-a pierdut complet capacitatea de muncă, nu mai poate desfăşura activitatea pentru care s-a calificat, beneficiază, la cerere, de cursuri de recalificare sau reconversie profesională.

În sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se acordă următoarele tipuri de indemnizaţii:

  • indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;
  • indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de muncă;
  • indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă;
  • indemnizaţie pe durata cursurilor de recalificare sau reconversie profesională.

Indemnizaţia pentru incapacitatea temporară de muncă se acorda pe perioada in care asiguratul se afla in incapacitate temporata de munca din cauza unui accident de muncă sau unei boli profesionale.

Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă reprezintă 80% din baza de calcul, care este:

  • media veniturilor brute realizate lunar de către salariat în ultimele 6 luni, anterioare manifestării riscului; în cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă o constituie media veniturilor brute realizate lunar pe baza cărora s-a achitat contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
  • în cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de o lună, baza de calcul a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă o constituie venitul lunar brut din prima lună de activitate pentru care s-a stabilit să se plătească contribuţia;
  • veniturile stipulate de către asiguraţii individuali în contractele pe baza cărora s-a stabilit contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
  • drepturile acordate în perioada respectivă pentru şomerii care urmează cursuri de recalificare sau de reconversie profesională.

  Indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă se acordă pe o durată de cel mult 180 de zile în interval de un an, socotite de la prima zi de îmbolnăvire. Începând cu a 91-a zi, concediul medical se poate prelungi până la 180 de zile, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale.

  Medicul curant poate propune, în situaţii temeinic justificate, prelungirea concediului pentru incapacitate temporară de muncă, peste 180 de zile, în scopul evitării pensionării de invaliditate şi menţinerii asiguratului în activitate.

  Medicul expert al asigurărilor sociale decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea programului de recuperare, trecerea temporară în alt loc de muncă, reducerea timpului de muncă, reluarea activităţii în aceeaşi profesie sau într-o altă profesie ori pensionarea de invaliditate.

  Asiguratul care, datorită unei boli profesionale sau datorită unui accident de muncă, nu îşi mai poate desfăşura activitatea la locul de muncă anterior manifestării riscului asigurat sau care nu mai poate realiza durata normală de muncă poate beneficia, la cerere, de trecerea temporară în alt loc de muncă ori de o reducere cu o pătrime a timpului normal de lucru.

  Asiguratul îşi poate relua activitatea la vechiul loc de muncă sau poate realiza programul normal de lucru, înainte de expirarea perioadei maxime de reducere a programului de lucru, prevăzută de legislaţia în vigoare, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale.

  Cuantumul indemnizaţiilor pentru trecerea temporară în alt loc de muncă şi pentru reducerea timpului de muncă este egal cu diferenţa dintre media veniturilor brute realizate lunar din ultimele 6 luni şi venitul brut realizat de asigurat la noul loc de muncă sau venitul brut realizat ca urmare a reducerii timpului normal de muncă, fără a se depăşi 25% din baza de calcul.

  Indemnizaţiile pentru trecerea temporară în alt loc de muncă, precum şi pentru reducerea timpului de muncă se acordă pentru o perioadă de cel mult 90 de zile într-un an calendaristic, în una sau mai multe etape.

  Victima unui accident de muncă sau a unei boli profesionale beneficiază, la cerere, în condiţiile legii, de o indemnizaţie pe durata cursurilor de recalificare sau de reconversie profesională. Indemnizaţia se acordă lunar şi reprezintă 70% din suma veniturilor brute realizate, avută la data survenirii accidentului de muncă sau a bolii profesionale.

   Ea se acorda doar daca persoana asigurată nu beneficiază în paralel de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă ori de pensie de invaliditate de gradul III, acordată potrivit reglementărilor în vigoare.

 Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă în cazul urgenţelor medico-chirurgicale este de 100% din media venitului lunar asigurat din ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului.

Au dreptul la o compensaţie pentru atingerea integrităţii asiguraţii care în urma accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale rămân cu leziuni permanente care produc deficienţe şi reduc capacitatea de muncă între 20-50%, exclusiv cazurile cărora li se recunoaşte, prin decizie, invaliditatea.

Compensaţiile pentru atingerea integrităţii se acordă doar dacă accidentul de muncă a antrenat o incapacitate temporară de muncă mai mare de 3 zile, conform definiţiei accidentului de muncă.

Ea se plateste doar dupa incheierea perioadei de incapacitate temporara de munca.

ASIGURARE ACCIDENTE DE MUNCA