Importanța întrebării când ramâne definitivă o hotărâre judecătorească are relevanță, în special, în contextul în care dorim să inițiem procedura executării silite.
Conform codului de procedură civilă sunt hotărâri definitive:
- hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;
- hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs;
- hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;
- hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;
- hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;
- orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Hotărârile devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării.
Pentru a putea pune in executare o hotărâre definitvă, aceasta trebuie legalizată. Cuantumul taxei de timbru pentru legalizare este de 5 lei per hotarâre definitivă legalizată.
Vă prezentăm un model de cerere legalizare hotarâre definitivă preluat de pe portalul instanțelor de judecată.
Sediul materiei:
- 128 Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.
- 538 C. proc. civ.
- 148–151 C. proc. civ.
Instanţa [1] …..
Dosar nr. …../…../…..
Domnule Preşedinte,
Subsemnatul[2] (nume ….., prenume ….), personal/ prin mandatar/ prin reprezentant legal/prin reprezentant judiciar (nume ….., prenume …..)/prin avocat (nume ….., prenume …..), cu sediul profesional în ….. , în calitate de parte[3]….., în dosarul nr. …../…../….., în care părţi[4] sunt (nume ….., prenume ….)
sau
Subscrisa[5] (denumirea …..), prin reprezentant[6] (nume ….., prenume …..)/prin consilier juridic(nume ….., prenume …..)/prin avocat (nume ….., prenume …..), cu sediul profesional în ….., în calitate de parte[7]….., în dosarul nr. …../…../….., în care părţi[8] sunt (nume ….., prenume ….), formulăm
CERERE DE LEGALIZARE
a copiei sentinţei/deciziei/încheierii nr. ….., pronunţate în dosarul nr. …../…../….., de către Judecătoria/Tribunalul/Curtea de Apel/Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ….. .
Solicităm legalizarea copiei sentinţei/deciziei/încheierii în[9] ….. exemplare.
În drept, ne întemeiem cererea pe dispoziţiile art. 128 Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti şi art. 538 din C. proc. civ.
Depunem copia hotărârii de legalizat în ….. exemplare.
Anexăm dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de[10] ….. şi procura în original/copie legalizată/împuternicirea avocaţială/delegaţia de reprezentare[11]/copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii de reprezentant[12]/extras din registrul public[13]/extras, în copie legalizată, din actul care atestă dreptul de reprezentare[14].
Data, Semnătura[15],
Domnului Preşedinte al Judecătoriei …../Tribunalului …../Curţii de Apel…../Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
[1]Este important ca în antetul cererii să fie menţionată instanţa şi numărul dosarului, pentru ca registratorul măsurile necesare în vederea depunerii cererii la dosarul instanţei.
[2]Menţiunile se referă la persoana fizică.
[3] Se va menţiona calitatea părţii din dosar, respectiv reclamant, pârât, intervenient principal/accesoriu, chemat în garanţie, chemat în judecată, etc.
[4] Menţiunea nu este obligatorie, având în vedere obiectul şi temeiul de drept al cererii, precum şi împrejurarea că datele de identificare ale părţilor există la dosar.
[5] Menţiunile se referă la persoana juridică.
[6] Se va indica reprezentantul menţionat în evidenţele publice în cazul persoanelor juridice de drept privat şi reprezentantul desemnat pentru asociaţiile, societăţile şi entităţile fără personalitate juridică, conform art. 155 alin. (1) pct. 3) şi 4) din C. proc. civ.
[7] Se va menţiona calitatea părţii din dosar, respectiv reclamant, pârât, intervenient principal/accesoriu, chemat în garanţie, chemat în judecată, etc.
[8] Menţiunea nu este obligatorie, având în vedere obiectul şi temeiul de drept al cererii, precum şi împrejurarea că datele de identificare ale părţilor există la dosar.
[9] Se va indica numărul exemplarelor.
[10] Taxa de timbru este stabilită, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013 – respectiv 5 lei pentru fiecare exemplar de copie.
[11] Se va depune atunci când cererea este formulată prin reprezentant/avocat/consilier juridic.
[12] Se va depune atunci când cererea este formulată de către reprezentantul legal al reclamantului.
[13] Se va depune atunci cererea este formulată de către o persoană juridică de drept privat.
[14] Se va depune atunci când cererea este formulată de către asociaţii/societăţii sau entităţi fără personalitate juridică.
[15]Semnătura de pe cererea de legalizare trebuie să fie olografă (scrisă de mână).
Vă prezentăm o decizie definitivă, mai corect spus o sentinta definitiva prin care a fost respinsă cererea de apel formulată.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CONSTANŢA
SECŢIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 989/2016
Şedinţa publică de la 15 Septembrie 2016
Completul compus din:
PREŞEDINTE: CMP
Judecător: AC
Grefier: GG
Pentru astăzi fiind amânată judecarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 14356/02.12.2016 pronunţată de către Judecătoria Constanţa, privind pe apelantul RGC domiciliat în X în contradictoriu cu intimata RS domiciliată în X şi cu domiciliul procesual ales la avocat OA în X.
Din actele şi lucrările dosarului precum şi din susţinerile părţilor consemnate în încheierea din data de 08.09.2016 care face parte integrantă din prezenta, instanţa, în urma deliberării avute a pronunţat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de faţă, deliberând, constată:
Admite cererea formulată de reclamanta RS în contradictoriu cu pârâtul RGC.
S-a dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei RA, născută la data de …, cu CNP …., să fie exercitată în mod exclusiv de mamă.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 20 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Pentru a pronunţa această sentinţă civilă instanţa de fond, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarele:
Din căsătoria părţilor a rezultat minora RA, născută la data de 17.07.2011, iar conform certificatului de naştere aflat la fila 7 din dosar, pârâtul este tatăl minorei.
Prin sentinţa civilă nr. 660/21.01.2013 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 15537/212/2012, definitivă, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor din culpă comună, iar în ceea ce o priveşte pe minoră s-a dispus stabilirea locuinţei la mamă, exercitarea autorităţii părinteşti în comun şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere.
Conform prevederilor art.403 Cod civil, „În cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.”
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 396 Codul Civil „Instanţa de tutelă hotărăşte, odată cu pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă.”, iar, potrivit art.263 Codul Civil, în toate măsurile care privesc copiii trebuie să prevaleze interesul superior al copilului.
În raport de probele administrate în cauză şi de referatele de anchetă psihosocială, instanţa apreciază că este în interesul minorei ca exercitarea autorităţii părinteşti să revină în mod exclusiv mamei.
În acest sens, instanţa reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 398 Cod civil, conform cărora instanţa poate dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către unul dintre părinţi, pentru motive întemeiate.
Conform prevederilor art. 36 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului „(7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.”
Astfel, instanţa de fond a avut în vedere declaraţia martorei audiate în cauză, care a arătat faptul că pârâtul a exercitat acte de violenţă asupra reclamantei în prezenţa minorei, precum şi faptul că este agresiv verbal şi are un limbaj necorespunzător faţă de reclamantă.
Martora a arătat de asemenea faptul că pârâtul nu este de acord cu deciziile luate de mamă în legătură cu minora şi nici cu părăsirea ţării de către aceasta în vacanţă împreună cu mama.
Deşi martora audiată de instanţă nu a constatat în mod direct aceste aspecte, situaţia de fapt fiindu-i relatată de reclamantă, instanţa de fond a avut în vedere faptul că pârâtul nu s-a prezentat în faţa instanţei nici personal şi nici prin reprezentant ales pentru a-i adresa întrebări şi nici nu a înţeles să solicite administrarea probei testimoniale sau a altor probe din care să rezulte o situaţie de fapt contrară.
Mai mult, din adresa Primăriei Constanţa nr. 146725/10.11.2015, rezultă faptul că acesta a refuzat să permită accesul reprezentanţilor Serviciului Autorităţii Tutelare pentru a efectua ancheta socială la domiciliul său.
De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că domiciliul minorei a fost stabilit de instanţă la mama reclamantă, iar aceasta urmează să îşi desfăşoare activitatea în Londra, Marea Britanie, fiind astfel în interesul minorei ca autoritatea părintească să se realizeze în mod exclusiv de mamă, în contextul în care minora urmează să frecventeze o grădiniţă din Londra şi pe fondul situaţiei conflictuale existente între părinţi.
Pe de altă parte, exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv de mamă nu va avea efect asupra drepturilor tatălui de a avea legături personale cu minora, art. 398 alin. 2 Cod civil stabilind că „celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului”.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut în cauză dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 398 alin. 1 Cod civil, atitudinea violentă a pârâtului şi atitudinea de dezinteres faţă de minoră şi opoziţie faţă de deciziile care o privesc, pe fondul situaţiei conflictuale în care se află cu reclamanta, precum şi stabilirea minorei împreună cu mama într-o altă ţară, reprezentând motive întemeiate pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de mamă.
Instanţa de fond a reţinut şi că deşi din declaraţia martorei a rezultat faptul că atitudinea violentă a pârâtului s-a manifestat însă din anul 2012, aceste aspecte nu au fost invocate şi analizate de instanţa care s-a pronunţat asupra divorţului, fiind astfel îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 403 Cod civil invocate mai sus.
În temeiul art. 453 alin. 1 Codul de procedură civilă, cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată a fost admisă în parte, cu consecinţa obligării acestuia la plata către reclamantă a sumei de 20 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, cu precizarea că la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada achitării onorariului de avocat în cuantum de 1000 de lei, astfel cum a fost solicitat.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel pârâtul RGC, criticând-o pentru netemeinicie, arătând în esenţă că, prin hotărârea adoptată de către instanţa de fond interesul superior al copilei rezultate din căsătoria părţilor, a fost nesocotit.
Susţine apelantul că păstrarea legăturilor personale cu minora i-a fost zădărnicită prin atitudinea neprincipială a intimatei reclamante şi a familiei acesteia, care provocau scandal ori de câte ori acesta încerca să îşi viziteze copila.
Învederează apelantul că instanţa de fond a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză, reţinând în mod greşit faptul că este o persoană violentă care nu este prezentă în viaţa copilei sale, fără a reţine şi împrejurarea că a contribuit material la întreţinerea fiicei sale, trimiţând periodic, prin intermediul a diverse persoane ori servicii de curierat, bani, dulciuri, pachete cu haine.
Arată apelantul că stabilirea autorităţii părinteşti cu privire la minoră exclusiv în favoarea mamei, nu este în interesul superior al copilei, deoarece ar înlesni dislocarea minorei din mediul familial cunoscut şi posibilitatea stabilirii domiciliului acesteia alături de mama sa, într-o altă ţară, a cărei limbă minora nu o cunoaşte şi unde nu are alături familia sau prietenii.
Legal citată, intimata RS şi-a precizat prin întâmpinare, poziţia procesuală faţă de prezenta cale de atac, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei civile atacate, prin prisma criticilor formulate, instanţa reţine:
Apelul este nefondat.
Criticile aduse hotărârii apelate sunt în totalitate neîntemeiate.
Interesul superior al minorului pentru exercitarea exclusivă, de către unul dintre părinți, a autorității părintești, apare atunci când celălalt părinte are față de minor un comportament care are drept consecință periclitarea dezvoltării fizice, psihice, spirituale, morale sau sociale a copilului și care contravine următoarelor dispoziții legale: art. 261 din Codul civil, care reglementează cu valoare de principiu îndatorirea părinților de creștere și educare a copiilor lor minori, îndatorire care presupune existența unei implicări active, atât spirituale, cât și materiale, a fiecăruia dintre părinți față de copil; art. 487 din Codul civil, care stabilește conținutul autorității părintești și conform căruia părinții au dreptul, dar și îndatorirea de a crește copilul îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit însușirilor și nevoilor copilului; art. 488 alin. 2) lit. c), d) din Codul civil, care prevede că părinţii sunt obligaţi să ia toate măsurile necesare pentru protejarea şi realizarea drepturilor copilului și să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice cu atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului; art. 499 alin. (1) din Codul civil, care stabilește că obligația de întreținere a copilului aparține, în solidar, și tatălui, și mamei, care trebuie să asigure minorului cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea profesională; art. 516 alin. (1) din Codul civil, care statuează la nivel de principiu că între părinți și copiii lor există obligația de întreținere; art. 530 din Codul civil, conform căruia, ca regulă, obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională; art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în sensul cărora copilul are dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor sale, iar răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor – deci, inclusiv tatălui – aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia; art. 31 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, conform căruia: „exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său”; art. 44 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care statuează că părinților le revine responsabilitatea de a asigura cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și dezvoltării copiilor și sunt obligați să le asigure copiilor condițiile necesare pentru creștere, educare, învățătură și pregătire profesională.
Hotărârea adoptată de către instanţa de fond ocroteşte cu prioritate interesul superior al copilei rezultate din căsătoria părţilor, iar prin stabilirea exercitării autorităţii părinteşti privitoare la copila RA, născută la data de 17.07.2011 în mod exclusiv de către mama intimata reclamanta a fost urmărită necesitatea creării condiţiilor optime de creştere şi dezvoltare armonioasă din punct de vedere fizic şi psihic a minorei.
Susţinerea, apelantului potrivit căreia păstrarea legăturilor personale cu minora i-a fost zădărnicită prin atitudinea neprincipială a intimatei reclamante şi a familiei acesteia, care provocau scandal ori de câte ori acesta încerca să îşi viziteze copila, face parte din categoria afirmaţiilor lipsite de suport probator, deoarece nici la judecata cauzei în fond şi nici la judecata în apel apelantul pârât nu a propus probatorii de natură a demonstra temeinicia acestora.
La judecata cauzei în fond, ancheta socială dispusă de către instanţă nu a putut fi efectuată la domiciliul pârâtului RGC de către Serviciul de Autoritate Tutelară şi Protecţia Copilului din cadrul Primăriei Municipiului Constanţa, ca urmare a refuzului explicit al acestuia, astfel cum rezultă din adresa nr.146725/10.11.2015 emisă de Primăria Municipiului Constanţa.
Apelantul pârât nu şi-a executat benevol obligaţia de întreţinere a copilei minore şi nu a achitat pensia de întreţinere stabilită în sarcina sa prin sentinţa civilă nr. 660/21.01.2013 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr. 15537/212/2012, fiind necesară executarea silită a acestei creanţe, astfel cum rezultă din cererea de începere a executării silite adresate de către intimata reclamantă, către Biroul Executorului Judecătoresc Spineanu Marius Eleodor la data de 17.06.2015, iar pretinsa contribuţie materială a apelantului pârât la întreţinerea fiicei sale, constând în trimiterea periodică, prin intermediul a diverse persoane ori servicii de curierat, bani, dulciuri, pachete cu haine nu a fost demonstrată.
Critica potrivit căreia instanţa de fond a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză, reţinând în mod greşit faptul că este o persoană violentă care nu este prezentă în viaţa copilei sale este neîntemeiată, deoarece acest fapt rezultă din depoziţia martorei Penciu Daniela, audiată la judecata cauzei în fond.
În condițiile în care unul dintre părinți, respectiv mama intimată reclamantă este singura persoană care îi asigură minorei RA, născută la data de 17.07.2011, fundamentul afectiv și suportul material și moral de care aceasta are nevoie pentru creștere și educare, fiind împiedicată să protejeze interesele copilului de către celălalt părinte, care manifestă neglijență gravă cu privire la acesta, este de necontestat faptul că interesul superior al copilei este în sensul de a beneficia de toate drepturile sale, de a-i fi ocrotite toate interesele și de a beneficia măcar de un părinte care să poată, din punct de vedere legal, să îi confere siguranța și stabilitatea de care are nevoie.
Astfel, stabilirea autorităţii părinteşti cu privire la minoră exclusiv în favoarea mamei, este în interesul superior al copilei, iar faptul că în viitor mama îşi poate stabili locul de muncă în afara graniţelor României fiind însoţită de fiica sa, nu este de natură a contura lezarea interesului superior al minorei.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art.480 din Codul de procedură civilă se va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art.451-453 din Codul de procedură civilă, reţinând culpa procesuală a apelantului pârât RGC va fi obligat acesta către intimata RS la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 14356/02.12.2016 pronunţată de către Judecătoria Constanţa, privind pe apelantul RGC domiciliat în X în contradictoriu cu intimata RS domiciliată în X şi cu domiciliul procesual ales la avocat OA în X, ca nefondat.
Obligă apelantul către intimată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 de lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 15 Septembrie 2016.