Curtea Constitutionala DECIZIA nr. 886 din 30 noiembrie 2006

0

DECIZIA nr. 886 din 30 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 54 si art. 94 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Dumitru Voinea în Dosarul nr. 1.962/C/2006 al Tribunalului Olt -Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că dispoziţiile legale criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 12 iulie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1 962/C/2006, Tribunalul Olt – Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Dumitru Voinea într-un litigiu care are ca obiect soluţionarea contestaţiei sale împotriva deciziei casei de pensii de suspendare a plăţii pensiei de invaliditate şi de stabilire a debitului rezultat din pensia încasată necuvenit.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate au caracter discriminatoriu, întrucât nu permit cumularea pensiei pentru gradul II de invaliditate cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională. Mai arată că indemnizaţiile acordate consilierilor locali pentru participarea la şedinţele consiliului local nu au caracter permanent şi nu sunt certe. Astfel, consideră că nu se justifică dispoziţia unilaterală a casei de pensii de suspendare a plăţii pensiei, fără o procedură prealabilă în cadrul căreia să stabilească împreună cu beneficiarul pensiei dacă se justifică sau nu suspendarea plăţii acesteia în tot sau în parte.

Tribunalul Olt – Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu sunt în contradicţie cu prevederile Constituţiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In argumentarea acestui punct de vedere consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, criteriile şi condiţiile de acordare a pensiei se stabilesc prin lege, iar determinarea categoriilor de pensionari care pot cumula pensia   cu   alte   venituri   realizate   dintr-o   activitate profesională s-a făcut cu luarea în considerare a situaţiei deosebite a acestora, în comparaţie cu alte categorii de pensionari.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 54 şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:

–   Art. 54: „In raport cu cerinţele locului de muncă şi cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este:

a)  de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, a capacităţii de autoservire, de auto-conducţie sau de orientare spaţială, invalidul necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane;

b)  de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce şi de a se orienta spaţial, fără ajutorul altei persoane;

c)  de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.”;

–   Art. 94: „(1) Pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective:

a) copiii urmaşi orfani de ambii părinţi, pe perioada şcolarizării, până la vârstele prevăzute la art. 66 lit. a) şi b);

b) nevăzătorii;

c) pensionarii pentru limită de vârstă;

d) pensionarii de invaliditate de gradul III.”

Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 16 alin. (1), care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Art. 54 din Legea nr. 19/2000 defineşte gradele de invaliditate care îndreptăţesc acordarea pensiei de invaliditate, fără a dispune nimic în privinţa cumulării acestui tip de pensie cu alte venituri realizate. Astfel, având în vedere că obiectul litigiului în care s-a ridicat această excepţie îl constituie contestarea legalităţii suspendării plăţii pensiei pentru realizarea altor venituri dintr-o activitate profesională, Curtea constată că textul de lege criticat nu are nicio legătură cu soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, contrar art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. In consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 19/2000 urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.

Totodată, Curtea constată că textul art. 94 alin. (1) din aceeaşi lege nu este criticat pentru ceea ce prevede, ci pentru nereglementarea unor aspecte considerate de autorul excepţiei că ar trebui să fie prevăzute, şi anume: posibilitatea cumulării pensiei pentru gradul II de invaliditate cu veniturile realizate din indemnizaţia primită pentru participarea la şedinţele consiliului local; instituirea unei proceduri prealabile în cadrul căreia casa de pensii şi beneficiarul pensiei să stabilească de comun acord dacă este sau nu este cazul să se suspende plata pensiei; suspendarea plăţii pensiei într-un cuantum corespunzător veniturilor realizate din activitatea profesională. Curtea reţine că aceste solicitări ale autorului excepţiei presupun modificarea şi completarea textului de lege supus controlului de constituţionalitate, ceea ce, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenţei Curţii Constituţionale şi determină inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a textului art. 94 alin. (1) din Legea nr. 19/2000.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca fiind inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Dumitru Voinea în Dosarul nr. 1.962/C/2006 al Tribunalului Olt – Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 noiembrie 2006.

Get real time updates directly on you device, subscribe now.