Decizie Inalta Curte – restituirea prin echivalent

0

   Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Deciza nr. 42/2016, publicata recent in Monitorul Oficial a stabilit faptul ca:

“În situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, iar cererea de reconstituire formulată în temeiul legilor fondului funciar nu a fost soluţionată prin emiterea titlului de proprietate sau de despăgubire în beneficiul titularului originar, al moştenitorilor acestuia sau al terţului dobânditor până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cesionarul, ca persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, are dreptul exclusiv la măsura reparatorie prevăzută de noua lege de reparaţie constând în compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare.”

   In concret, persoanele care au achizitionat drepturi litigioase in materia restiturii proprietatilor, iar cererea de reconstituire nu a fost solutionata pana la data intrarii in vigoare a Legii 165/2013

  • au dreptul exclusiv la măsura reparatorie prevăzută de noua lege de reparaţie constând în compensarea prin puncte.

   Astfel, in dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului stabilită  prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii 165/2013. Un punct are valoarea de un leu.

    În cazul în care din documentele depuse la dosarul de restituire nu rezultă preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate, punctele vor reprezenta echivalentul a 15% din valoarea stabilită.

In motivarea hotararii instanta suprema arata fapatul ca:

“Raţiunea instituirii unei reglementări diferite a modalităţii de despăgubire în raport cu beneficiarii legii o constituie faptul că întreaga legislaţie cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau moştenitorii acestuia, deoarece caracterul abuziv al preluării bunurilor imobile s-a răsfrânt asupra persoanei, astfel încât situaţia dobânditorilor de drepturi izvorâte din legile de restituire cunoaşte, în concepţia noii legi, o reglementare specială în ceea ce priveşte acordarea măsurilor reparatorii, legiuitorul român plasându-se, în conformitate cu exigenţele stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea-pilot, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, în interiorul marjei de apreciere a modului de configurare şi executare a creanţelor statului în materia restituirii imobilelor.

  De altfel, Curtea Constituţională, evidenţiind scopul urmărit de legiuitor prin instituirea unor reglementări diferite ale modalităţii de despăgubire în raport cu beneficiarii legii, a subliniat faptul că opţiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum şi de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obţine măsurile reparatorii, apare ca fiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil, dat fiind faptul că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă.”

   “Întrucât legislaţia cu caracter reparator a vizat exclusiv pe titularul iniţial al dreptului sau pe moştenitorii acestuia, opţiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum şi de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obţine măsurile reparatorii, apare ca fiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil, dat fiind faptul că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Legiuitorul este suveran să aprecieze asupra modalităţii şi condiţiilor de realizare a măsurilor reparatorii şi să stabilească, prin lege, limitarea reparaţiilor acordate dobânditorilor de drepturi izvorâte din legile de restituire. Noua soluţie legislativă consfinţită pentru aceşti beneficiari urmăreşte, astfel, un scop legitim şi menţine un just echilibru între diferitele interese aflate în joc, ţinând cont de mecanismul creat şi diligenţa depusă de autorităţi pentru respectarea acestuia.”

Get real time updates directly on you device, subscribe now.