Social-Juridic

Decizie penal 10/2015

Decizia nr. 10/2015

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

Decizie nr. 10/2015                               Dosar nr. 610/1/2015

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 389 din 04/06/2015

Mirela Sorina Popescu – preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Lavinia Valeria Lefterache – judecător la Secţia penală – judecător-raportor

Săndel Lucian Macavei – judecător la Secţia penală

Lucia Tatiana Rog – judecător la Secţia penală

Ioana Alina Ilie – judecător la Secţia penală

Silvia Cerbu – judecător Secţia la penală

Simona Daniela Encean – judecător la Secţia penală

Luciana Mera – judecător la Secţia penală

Florentina Dragomir – judecător la Secţia penală

Manuela-Magdalena Dolache – magistrat-asistent

    S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Încheierea din 9 februarie 2015, dată în Dosarul nr. 11.491/63/2013, prin care solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept vizând modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal, respectiv dacă este îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii de grup infracţional organizat (sau dacă sunt întrunite elementele constitutive) atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a intervenit dezincriminarea odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal.

    Completul competent să judece sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile ce formează obiectul Dosarului nr. 610/1/2015 a fost legal constituit conform dispoziţiilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

    Şedinţa a fost prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

    La şedinţa de judecată a participat doamna Manuela-Magdalena Dolache, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de domnul Cosmin Grancea, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

    Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că s-au transmis puncte de vedere asupra chestiunii de drept din partea curţilor de Apel Bucureşti, Ploieşti, Piteşti, Timişoara, Alba Iulia, Cluj, Oradea, Constanţa, Galaţi, Bacău, Târgu Mureş, Braşov, Iaşi, Suceava. În acest context a arătat că la nivelul instanţelor naţionale s-au conturat două opinii cu privire la problema de drept supusă dezlegării.

    Într-o opinie majoritară s-a susţinut că, atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului, a intervenit dezincriminarea potrivit noului Cod penal, nu mai sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din Codul penal.

    A fost exprimată şi o opinie minoritară, apreciindu-se că nu prezintă relevanţă dezincriminarea infracţiunii ce intră în scopul grupului infracţional, infracţiunea prevăzută de art. 367 din Codul penal fiind o infracţiune de sine stătătoare, a cărei sancţionare este independentă de infracţiunea în scopul căreia s-a constituit iniţial grupul.

    Asupra chestiunii ce formează obiectul întrebării preliminare şi-a exprimat punctul de vedere Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative a Universităţii de Vest din Timişoara, prin prof. dr. Viorel Paşca, concluzionând că prin dezincriminarea infracţiunii prevăzute de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 a operat şi dezincriminarea grupării care a avut ca scop comiterea unor asemenea fapte, deoarece nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

    De asemenea, Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, prin prof. univ. dr. hab. Florin Streteanu, a înaintat un punct de vedere conform căruia dezincriminarea infracţiunii care reprezintă scopul grupului infracţional organizat face să nu mai fie întrunită condiţia tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 367 din Codul penal.

    În continuare a arătat că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor care a fost comunicat părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

    A mai menţionat că, la data de 20 martie 2015, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – a depus Adresa nr. 399/C/438/III-5/2015 prin care a adus la cunoştinţă că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept vizată, fiind depuse şi concluzii scrise.

    Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a acordat cuvântul asupra eventualelor cereri sau chestiuni prealabile şi, constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, a solicitat procurorului să susţină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema de drept supusă dezlegării.

    Reprezentantul Ministerului Public a solicitat a se constata că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale sesizării Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, întrucât această instanţă a fost învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, s-a ridicat o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii.

    Pe fondul sesizării, în sensul dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 367 din Codul penal atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a intervenit dezincriminarea, a susţinut că actele de pregătire ale săvârşirii infracţiunii sunt incriminate, cerinţa esenţială a elementului material fiind aceea ca iniţierea sau constituirea grupului infracţional organizat să se realizeze în vederea/în scopul comiterii unei infracţiuni.

    Elementul material al infracţiunii constând în aderare sau sprijinire este condiţionat de existenţa unui grup deja constituit, în a cărui configurare intră şi cerinţa esenţială referitoare la scopul grupului. Reiese că această cerinţă a scopului intră în conţinutul infracţiunii de grup infracţional organizat şi, dacă nu este îndeplinită, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale acesteia.

    În concluzie, constituirea unui grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona coordonat în scopul comiterii unor fapte care nu mai sunt prevăzute de legea penală, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 367 din Codul penal.

    Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că membrii completului nu mai au de formulat întrebări pentru reprezentantul Ministerului Public, a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare asupra sesizării formulate.

ÎNALTA CURTE,

    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

   I. Titularul şi obiectul sesizării

    Prin Încheierea de şedinţă din data 9 februarie 2015, Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării chestiunii de drept vizând modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal, respectiv dacă este îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii de grup infracţional organizat (sau dacă sunt întrunite elementele constitutive) atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a intervenit dezincriminarea odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal.

   II. Expunerea succintă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 11.491/63/2013 al Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori

    Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost sesizată cu apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova şi de apelanţii inculpaţi S.F. şi P.L.C.

    Prin Sentinţa penală nr. 940/2014 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 11.491/63/2013 s-a hotărât, printre altele, următoarele:

    În baza art. 386 din Codul de procedură penală şi art. 5 din Codul penal a fost schimbată încadrarea juridică a faptei de constituire a unui grup infracţional organizat pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu modificările ulterioare, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din Codul penal.

    În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală au fost achitaţi inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal de la 1969 şi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 şi, respectiv, de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001.

    În baza art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (2) din Codul de procedură penală au fost achitaţi inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

    Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 şi, respectiv, infracţiunea prevăzută de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 au fost dezincriminate deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 a fost abrogată prin art. 98 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

    În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din Codul penal, tribunalul a reţinut că potrivit alin. (6) din acelaşi text legal “prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni”.

    Întrucât în cauză infracţiunea în scopul comiterii căreia inculpaţii s-au constituit în grup infracţional este în prezent dezincriminată, tribunalul a apreciat că nu mai subzistă nici infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat.

    Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova, criticând pentru netemeinicie soluţia de achitare dispusă în baza art. 16 lit. b) din Codul de procedură penală, susţinând că, la momentul comiterii faptelor de către inculpaţi, erau îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, la data de 1 februarie 2014, infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 are corespondent în art. 367 alin. (1) din Codul penal, fiind extinsă sfera noţiunii de grup infracţional organizat prin eliminarea condiţiei privind comiterea unor infracţiuni grave şi a celei referitoare la obţinerea unui beneficiu financiar sau alt beneficiu material. A concluzionat că, independent de dezincriminarea infracţiunii scop, infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 se regăseşte în art. 367 din Codul penal, păstrându-şi propria identitate, având existenţă de sine stătătoare.

    La data de 9 februarie 2015, Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a pus în discuţie necesitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, pentru a da o rezolvare de principiu chestiunii prealabile privind interpretarea art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal, în sensul de a lămuri dacă este îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii de grup infracţional organizat (sau daca sunt întrunite elementele constitutive) atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a intervenit dezincriminarea odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal.

    Reprezentantul Ministerului Public a arătat că este de acord cu sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru lămurirea problemei de drept de care depinde soluţionarea cauzei, apreciind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul procedură penală, solicitând, în baza art. 476 din Codul de procedură penală, sesizarea instanţei supreme pentru a da o rezolvare de principiu chestiunii de drept incidente în speţa de faţă.

    Inculpaţii, prin apărători, au arătat că sunt de acord cu sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

    Apelantul parte civilă D.M. a arătat că lasă soluţia la aprecierea instanţei de judecată.

   III. Punctul de vedere al Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită

    Instanţa de apel a apreciat că grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii unor fapte care nu mai sunt prevăzute de legea penală, nu constituie grup infracţional organizat în sensul art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal.

    Potrivit art. 15 din Codul penal, infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o. Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale. Analizarea condiţiei privind prevederea faptei în legea penală presupune verificarea corespondenţei dintre fapta concretă săvârşită şi modelul abstract prevăzut în norma de incriminare, atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv. Neîndeplinirea acestei condiţii lipseşte de temei răspunderea penală a persoanei care a săvârşit fapta.

    Potrivit art. 367 alin. (1) din Codul penal constituie infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat şi se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi “iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup”.

    Art. 367 alin. (6) din Codul penal defineşte grupul infracţional ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

    În cazul dezincriminării infracţiunii scop, condiţia privind finalitatea urmărită prin constituirea grupului organizat, aceea a săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, nu mai este îndeplinită, iar structura organizată de făptuitori nu mai constituie grup infracţional, astfel că nu mai este posibilă încadrarea faptei în modelul abstract prevăzut de norma de incriminare.

    Autonomia infracţiunii prevăzute de art. 367 din Codul penal presupune că aceasta există şi atrage răspunderea penală a membrilor grupului, chiar dacă nu s-au săvârşit infracţiunile care intră în scopul acestuia [art. 367 alin. (3)] şi independent de împrejurarea că pentru infracţiunile scop a intervenit vreo cauză care înlătură răspunderea penală. În cazul dezincriminării infracţiunii scop este eliminat însă un element de care depinde chiar caracterul penal al faptei, rămânând fără relevanţă faptul că noua incriminare a lărgit sfera noţiunii grupului infracţional organizat în raport cu reglementarea anterioară (art. 7 din Legea nr. 39/2003).

    De asemenea, instanţa a reţinut că nu prezintă relevanţă faptul că la momentul comiterii infracţiunii de grup infracţional organizat prevăzută de reglementarea anterioară (art. 7 din Legea nr. 39/2003) erau întrunite elementele constitutive, inclusiv cele privind incriminarea infracţiunii scop (art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001), legea penală de dezincriminare retroactivând (art. 4 din Codul penal).

   IV. Punctele de vedere ale procurorului şi ale inculpaţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

    Reprezentantul Ministerului Public a arătat că nu există soluţii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema de drept ridicată în speţă, nefiind dezlegată nici în cadrul procedurii prevăzute de art. 475-476 din Codul procedură penală şi nici în cadrul unui recurs în interesul legii, iar din datele publicate pe site-ul instanţei supreme rezultă că în prezent nu se află în curs de soluţionare nicio asemenea sesizare.

    Inculpaţii, prin apărătorii aleşi, au fost de acord cu sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, susţinând că infracţiunea de grup infracţional reţinută în sarcina lor este dezincriminată.

   V. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi de instanţele de judecată arondate

    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că la nivelul curţilor de apel şi al instanţelor de judecată arondate s-au conturat două opinii.

    Opinia majoritară a fost în sensul că, atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a intervenit dezincriminarea potrivit noului Cod penal, nu mai sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din Codul penal (Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Galaţi, Curtea de Apel Constanţa, Tribunalul Tulcea, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, Judecătoria Gheorgheni, Judecătoria Târnăveni, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Braşov, Judecătoria Rupea, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Tribunalul Covasna, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Arad, Tribunalul Timiş, Tribunalul Dolj, Tribunalul Mehedinţi, Tribunalul Olt, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Alba Iulia).

    A fost exprimată şi o opinie minoritară, apreciindu-se că nu prezintă relevanţă dezincriminarea infracţiunii ce intră în scopul grupului infracţional, infracţiunea prevăzută de art. 367 din Codul penal fiind o infracţiune de sine stătătoare, a cărei sancţionare este independentă de realizarea scopului infracţional în vederea căruia s-a constituit iniţial grupul (Judecătoria Însurăţei, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, Tribunalul Neamţ, Tribunalul Hunedoara).

   VI. Opiniile specialiştilor consultaţi

    În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (1) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia specialiştilor în drept penal asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării.

    Departamentul de drept penal “Vintilă Dongoroz” din cadrul Institutului de Cercetări Juridice a comunicat că dispoziţiile art. 367 din Codul penal prevăd pedepsirea iniţierii sau constituirii, aderării ori sprijinirii sub orice formă a unui grup infracţional organizat [art. 367 alin. (1)], prin acesta din urmă înţelegându-se grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni [art. 367 alin. (6)].

    În cazul în care scopul vizat de grupul infracţional constă în săvârşirea uneia sau mai multor fapte întrunind elementele constitutive ale unei singure infracţiuni, iar ulterior condiţia prevederii faptelor de către legea penală [art. 15 alin. (1) din Codul penal] nu mai este îndeplinită potrivit unei legi penale noi, odată cu intrarea în vigoare a legii penale noi, elementele constitutive ale infracţiunii de grup infracţional organizat nu mai sunt îndeplinite, astfel încât nu mai este posibilă nici încadrarea faptei în modelul abstract (tiparul) prevăzut de norma de incriminare ce reiese din dispoziţiile art. 367 din Codul penal, altfel spus, condiţia tipicităţii infracţiunii de grup infracţional organizat nu mai este îndeplinită.

    S-a susţinut că, din perspectivă teoretică, în cazul grupului infracţional organizat suntem în prezenţa unei aşa-numite incriminări-obstacol, prin care se urmăreşte contracararea pericolului reprezentat de organizarea actuală a unor persoane anume în vederea săvârşirii viitoare a uneia sau mai multor infracţiuni, o situaţie similară aceleia a incriminării în anumite cazuri a actelor de pregătire a săvârşirii unor infracţiuni ca infracţiuni de sine stătătoare, exemplificând în acest sens dispoziţiile art. 314 din Codul penal privind deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori. Aşa cum în aceste din urmă situaţii relevanţa penală a faptei-mijloc este derivată exclusiv din cea a faptei-scop, în sine, prin simplul act de pregătire nefiind lezate în niciun fel valorile fundamentale protejate de legea penală, şi în cazul grupului infracţional organizat simpla asociere, iniţiere, aderare ori sprijinire nu are, în sine, nicio relevanţă din punctul de vedere al legii penale, aceasta reieşind abia din natura infracţională a infracţiunii scop. Dezincriminarea acesteia din urmă conduce în mod necesar şi la ieşirea celei dintâi din sfera faptelor penalmente relevante.

    Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, prin prof. univ. dr. hab. Florin Streteanu, a transmis punctul de vedere conform căruia dezincriminarea infracţiunii care reprezintă scopul grupului infracţional organizat face să nu mai fie întrunită condiţia tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 367 din Codul penal.

    Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative a Universităţii de Vest din Timişoara, prin prof. dr. Viorel Paşca, a transmis punctul de vedere conform căruia prin dezincriminarea infracţiunii prevăzute de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 a operat şi dezincriminarea grupării care a avut ca scop comiterea unei asemenea fapte, deoarece nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi, datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

   VII. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

    Prin Adresa nr. 399/C/438/III-5/2015, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept vizată.

    De asemenea au fost depuse concluzii scrise prin care s-a solicitat pronunţarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare:

    Raportat la dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal, în ipoteza în care, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, infracţiunea care intră în scopul grupului organizat a fost dezincriminată, nu mai este îndeplinită una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv condiţia tipicităţii.

   VIII. Jurisprudenţa naţională în materie

    În urma consultării jurisprudenţei Curţii Constituţionale nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

    În urma verificării practicii judiciare, atât a Completului de 5 judecători, cât şi a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu s-au identificat decizii prin care să se fi soluţionat problema de drept cu care a fost învestit Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia penală.

   IX. Dispoziţii legale incidente

    Art. 1 din Codul penal – Legalitatea incriminării

    “(1) Legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni.

    (2) Nicio persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită.”

    Art. 4 din Codul penal – Aplicarea legii penale de dezincriminare

    “Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.”

    Art. 367 din Codul penal – Constituirea unui grup infracţional organizat

    “(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

    (2) Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

    (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

    (4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului.

    (5) Dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)- (3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

    (6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.”

    Art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001

    “(1) Intrarea sau ieşirea dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei acestuia, săvârşită de către un cetăţean român sau de o persoană fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul României, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

    (2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită în scopul sustragerii de la executarea unei pedepse, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

    (3) Tentativa se pedepseşte.”

    Art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001

    “(1) Fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie domiciliate pe teritoriul României, care racolează, îndrumă sau călăuzeşte una ori mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin sau care organizează una ori mai multe dintre aceste activităţi ilegale, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

    (2) Tentativa se pedepseşte.”

    Art. 98 din Legea nr. 187/2012

    “Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002, se abrogă.”

   X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

    Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, din raportul judecătorului-raportor asupra chestiunii de drept supuse dezlegării se reţin următoarele:

    Cu privire la admisibilitatea sesizării

    În cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală:

   – curtea de apel este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, respectiv soluţionarea căii de atac a apelului (art. 408 şi următoarele din Codul de procedură penală);

   – s-a ridicat o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei (chestiunea face obiectul apelului declarat de Ministerul Public);

   – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii printr-o hotărâre prealabilă, nici printr-un recurs în interesul legii;

   – chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

    În legătură cu admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în jurisprudenţă s-au stabilit reguli referitoare la noutatea problemei de drept, respectiv la existenţa unei practici judiciare divergente: “caracterul de noutate se pierde, pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată, iar opiniile jurisprudenţiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanşator al mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile. Aceasta, deoarece, condiţia noutăţii trebuie privită, în contextul legiferării sale, ca unul dintre elementele de diferenţiere între cele două mecanisme de unificare a practicii: dacă recursul în interesul legii are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în rândul instanţelor judecătoreşti (control a posteriori), hotărârea preliminară are ca scop preîntâmpinarea apariţiei unei astfel de practici (control a priori). Prin urmare, existenţa unei practici neunitare relevă nu numai necesitatea de a se recurge la mecanismul recursului în interesul legii, ci şi împrejurarea că nu mai poate fi sesizată instanţa supremă pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, întrucât scopul preîntâmpinării practicii neunitare nu mai poate fi atins, chestiunea de drept care a suscitat-o nemaifiind, prin urmare, una nouă, ci una care a creat deja divergenţă în jurisprudenţă” (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 6/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014; în acelaşi sens şi Decizia nr. 7/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 5 august 2014). Chestiunea de drept din prezenta cauză a fost interpretată în sensul celor menţionate în secţiunea a V-a din prezenta decizie.

    Opinia judecătorului-raportor a fost în sensul de admitere a sesizării formulate de către Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

    Referitor la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită

    Dezincriminarea infracţiunii care reprezintă scopul grupului infracţional organizat face să nu mai fie îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 367 din Codul penal. Pluralitatea constituită a fost incriminată în art. 367 din Codul penal ca infracţiune, în considerarea periculozităţii sale, decurgând din chiar scopul grupării, şi anume săvârşirea de infracţiuni. Pentru existenţa faptei este, aşadar, suficient ca infracţiunea să fi fost planificată şi nu efectiv comisă, astfel că legiuitorul incriminează şi actele de pregătire care iau forma iniţierii grupului infracţional organizat. Dacă infracţiunea ce intră în scopul grupării a fost însă efectiv comisă, va exista un concurs de infracţiuni între grupul infracţional organizat şi respectiva infracţiune ce a intrat în scopul grupării.

    Lipsa scopului grupării, săvârşirea de infracţiuni, face ca fapta să nu mai corespundă unui model legal. Asocierea în vederea săvârşirii de contravenţii sau în vederea comiterii unei fapte ce intră în ilicitul disciplinar nu reprezintă infracţiunea prevăzută de art. 367 din Codul penal, chiar dacă ar fi îndeplinite celelalte condiţii din art. 367 alin. (6) din Codul penal. Principiul legalităţii incriminării şi pedepsei presupune că nicio faptă nu poate fi considerată ca infracţiune dacă nu există o lege care să prevadă acest lucru (nullum crimen sine lege) şi că nicio sancţiune penală nu poate fi aplicată dacă ea nu era prevăzută de lege pentru fapta comisă (nulla poena sine lege). Legalitatea incriminării şi a pedepsei reprezintă principala garanţie a securităţii juridice a cetăţeanului în raport cu dreptul penal.

    În dreptul român, principiul legalităţii este consacrat de Constituţie în art. 23 alin. (12) şi prevede că “nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii” şi în art. 73 alin. (3) lit. h) potrivit căruia “prin lege organică se reglementează: infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora”.

    O faptă concretă poate să atragă răspunderea penală dacă poate fi încadrată în tiparul stabilit de norma de incriminare. Premisa esenţială pentru examenul de tipicitate o constituie identificarea elementelor prin prisma cărora se va analiza concordanţa dintre fapta comisă de inculpat şi modelul descris de legiuitor în norma de incriminare. În consecinţă, tipicitatea reprezintă corespondenţa dintre fapta concret săvârşită de o persoană şi modelul abstract construit de legiuitor în norma de incriminare. În speţă, lipsa scopului grupului, determinată de dezincriminarea faptei în vederea căreia a fost iniţiat, constituit ori a fost sprijinit, face să nu mai fie îndeplinită condiţia tipicităţii.

    Aşa cum s-a arătat în doctrină (Florin Streteanu, Daniel Niţu – Drept penal. Partea generală. Curs universitar, vol. I, p. 264- 265, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014; Constantin Mitrache, Cristian Mitrache – Drept penal român. Partea generală, p. 48-51, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014; T. Toader, M.-I. Michinici, R. Răducanu, A. Crişu-Ciocîntă, S. Răduleţu, M. Dunea – Noul Cod penal. Comentarii pe articole, p. 3-6, Ed. Hamangiu, 2014), această primă trăsătură a infracţiunii se constituie într-o garanţie a respectării unora dintre principiile fundamentale ale dreptului penal, respectiv principiul legalităţii. Astfel, tipicitatea asigură în primul rând respectarea principiului legalităţii incriminării, căci o faptă concretă poate fi sancţionată numai dacă ea se regăseşte în descrierea realizată de o normă penală. În acelaşi timp, tipicitatea poate contribui la respectarea principiului minimei intervenţii, căci dintre diferitele acţiuni ce se dovedesc la un moment dat antijuridice (contrare ordinii de drept), legiuitorul trebuie să le aducă în sfera dreptului penal numai pe acelea care nu pot fi prevenite eficient prin mijloacele altor ramuri de drept.

    Pentru considerentele expuse se va admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Încheierea din 9 februarie 2015, dată în Dosarul nr. 11.491/63/2013, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal, respectiv dacă este îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii de grup infracţional organizat (sau dacă sunt întrunite elementele constitutive) atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a intervenit dezincriminarea odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal.

    În interpretarea dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal se va stabili că, în ipoteza în care, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, infracţiunea care intră în scopul grupului organizat a fost dezincriminată, nu mai este îndeplinită una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv condiţia tipicităţii.

    În consecinţă, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE   

În numele legii

   D E C I D E:

    Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Încheierea din 9 februarie 2015, dată în Dosarul nr. 11.491/63/2013, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal, respectiv dacă este îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii de grup infracţional organizat (sau dacă sunt întrunite elementele constitutive) atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a intervenit dezincriminarea odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal.

    În interpretarea dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal stabileşte că, în ipoteza în care, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, infracţiunea care intră în scopul grupului organizat a fost dezincriminată, nu mai este îndeplinită una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv condiţia tipicităţii.

    Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

    Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2015.

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
judecător MIRELA SORINA POPESCU

Magistrat-asistent,

Manuela-Magdalena Dolache