Divort: Acordul partilor cu privire la alegerea instantei

0

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 988/2016

Şedinţa din camera de consiliu de la 22 aprilie 2016

Decizia nr. 988/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată Ia data de 09 decembrie 2014, sub nr. x/215/2014, pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți, din vina exclusivă” a pârâtului și reluarea numelui avut anterior căsătoriei, acela de “C.”

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părțile s-au căsătorit la dala de 14 august 2013, din căsătorie nerezultând copii, relațiile dintre soți fiind grav și iremediabil vătămate din vina pârâtului, care a avut un comportament inadecvat relațiilor de familie, manifestând o atitudine agresivă verbal la adresa sa, din acest motiv, având și probleme de sănătate, fiind sub tratament, căsătoria nemaiputând continua.

Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei, ulterior depunând la dosar un certificat de rezidență.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, arătând că nu mai dorește păstrarea relațiilor de căsătorie, între părți intervenind neînțelegeri grave, generate de modul diferit în care fiecare percepe viața de familie.

Prin sentința civilă nr. 13736 din 10 noiembrie 2015, Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Craiova a reținut că, potrivit declarației martorului audiat, ultimul domiciliu comun al părților a fost în Spania, de unde acestea s-au și despărțit, în fapt, în prezent ambele locuind în Spania.

Cum, în cauză, în raport de dispozițiilor art. 915 alin. (1) și (2) C. proc. civ., părțile nu au prezentat un acord scris privitor la alegerea instanței din Craiova, ca instanță competentă în soluționarea pricinii, ambele având reședința în străinătate, s-a declinat competența de soluționare a dosarului în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Judecătoria sectorului 5 București, astfel învestită, prin sentința civilă nr. 502 din 22 ianuarie 2016, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Craiova și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

La adoptarea acestei soluții, Judecătoria sectorului 5 București a reținut că, prin cererea de chemare în judecata înregistrată la data de 09 decembrie 2014 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta și-a exprimat opțiunea ca Judecătoria Craiova să soluționeze cauza.

De asemenea, a reținut că, prin întâmpinarea depusă la data de 16 ianuarie 2015, pârâtul a arătat că este de acord ca acțiunea de divorț să fie soluționată de această instanță, solicitând la rândul său desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei.

Totodată, instanța a avut în vedere că, deși la termenul de judecată din data 10 noiembrie 2015, Judecătoria Craiova a invocai excepția necompetenței teritoriale, întrucât nu exista un acord scris al părților în sensul alegerii ca instanță competentă a Judecătoriei Craiova, dispozițiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ. nu stabilesc ca acordul părților să fie dat expres în cadrul aceluiași înscris și nici momentul la care părțile trebuie să-și exprime voința cu privire la determinarea instanței competente în soluționarea litigiului.

Astfel, s-a constatat că ambele părți, prin cererile formulate, și-au manifestat voința ca litigiul să fie soluționat de Judecătoria Craiova, aceasta fiind neechivocă, iar acordul a intervenit anterior momentului procedural la care instanța și-a verificat competența de soluționare a cauzei.

S-a mai reținut că, în ceea ce privește forma înțelegerii părților și data încheierii acesteia cu privire la instanța competentă, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 2044 din 02 octombrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/204/2014, când a soluționat conflictul de competență în ceea ce privește soluționarea unei cereri de divorț.

Instanța a avut în vedere și faptul că în cauză, fiind vorba despre o competență teritorială absolută, excepția necompetenței trebuia invocată conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ. de către părți sau de către judecător ia primul termen de judecată Ia care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe. Or, în cauză. Judecătoria Craiova a invocat această excepție la al treilea termen de judecata, după ce a încuviințat probatoriul asupra fondului cauzei, niciuna dintre părți neaducând în discuție necompetența instanței.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Craiova și Judecătoria sectorului 5 București, Înalta Curte constată că este competenta să soluționeze litigiul dedus judecății Judecătoria Craiova, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 915 alin. (2) C. proc. civ., dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România, în lipsa unui astfel de acord cererea de divorț fiind de competența Judecătoriei sectorului 5 București.

Din dispozițiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că norma de competență teritorială a instanței cu privire la soluționarea acțiunii de divorț este absolută, părțile având posibilitatea să introducă acțiunea de divorț la orice instanță din România, dacă și-au exprimat acordul în acest sens; în caz contrar, competența aparține Judecătoriei sectorului 5 București.

Așadar. în cauză. fiind vorba de o regulă de competență teritorială absolută, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția de ordine publică a necompetenței teritoriale absolute trebuie invocată de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

În speță, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09 decembrie 2014, pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta A. și-a exprimat opțiunea ca, în conformitate cu dispozițiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Craiova să soluționeze litigiul. La rândul său. pârâtul a formulat întâmpinare Ia termenul din 16 ianuarie 2015, solicitând desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei.

În cauză, după administrarea probelor, Judecătoria Craiova a invocat excepția necompetenței sale teritoriale la al treilea termen de judecată – 10 noiembrie 2015, contrar dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, fiind vorba despre o competență teritorială absolută, excepția necompetenței trebuia invocată de către părți sau de către judecător la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe. în aceste condiții, Judecătoria Craiova a rămas competentă să judece litigiul întrucât a invocat tardiv excepția de necompetența teritorială absolută, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, pentru considerente expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi. 22 aprilie 2016.

Get real time updates directly on you device, subscribe now.