Ficat gras – cauze si cum se dezvolta boala ficatului gras

0

  Un ficat gras este unul în care există o acumulare mare de grăsime (peste 10%). Țesuturile grase care provoacă inflamația înlocuiesc structurile normale ale ficatului. De obicei, inflamația este urmată de o regenerare care restabilește funcția tipică a ficatului și regenerează țesuturile pierdute.

În acest caz însă, afectiunile hepatice cauzează o regenerare defectuoasă, astfel încât, în loc să se restabilească celulele normale ale ficatului, se depoziteaza grăsime. În cursul instaurarii bolii hepatice există o scădere treptată a funcției hepatice care, în etapele ulterioare, cauzează simptome crescute. La începutul bolii, o persoană nu resimte deloc simptome. Totuși, odată cu trecerea timpului, persoana poate să se simtă obosită și poate crește în greutate sau, dacă este deja supraponderală sau obeză, nu mai este capabila să piardă din greutate.

Un ficat gras are un aspect galben și, de obicei, este umflat și mărit din cauza acumulării excesive de grăsime. În mod normal, ficatul are o cantintate mica de grăsime stocata în scopuri funcționale. Când acumularea de grăsimi depășește cantitatea normală care este prezentă în mod obișnuit în ficat, incepe un declin al integrității organului. Funcția hepatică este compromisă și, prin urmare, nu mai poate funcționa la fel de eficient ca înainte.

Cauzele bolii ficatului gras

  Datele statistice obținute prin diverse studii de cercetare arată o creștere accentuată a bolii hepatice. În studiile realizate în perioada 1988-2008, prevalența bolilor hepatice, în special boala hepatică nonlcoolică, a crescut de la 5,51% la 11%. În anii 1988-1994, aproximativ 46,8% din bolile hepatice au fost legate de boala hepatică nonlcoolică, iar această cifră a crescut in 2006 până la 75,1% în Statele Unite.

Care este cauza acestei creșteri? Cauza genetica joacă un rol important în dezvoltarea ficatului gras. În plus, consumul excesiv de alcool joacă si el un rol major. În cele din urmă, o dietă plină de alimente prelucrate, zaharuri și amidon este implicată în creșterea accentuată a bolii hepatice grase. Cauza genetica poate fi implicată în consumul de alcool pe care îl poate tolera ficatul sau dacă enzimele disponibile pentru eliminarea alcoolului sunt prezente – iar daca sunt prezente – sunt si funcționale. În cazul afectării permanente a ficatului, părțile normale ale ficatului se pot transforma în țesut cicatricial și ficatul poate deveni cirotic. Acest lucru poate determina aparitia cancerului la ficat sau insuficiență hepatică, ambele fiind de obicei letale.

Tipuri de ficat gras

Bolile de ficat gras pot fi clasificate in doua tipuri.

1.Boala hepatică alcoolică (ALD)

2.Boala hepatică nonalcoolică (NAFLD)

Vom prezenta ambele boli în detaliu, subliniind cauzele și tratamentele naturale disponibile pentru a ajuta la combaterea lor.

Boala hepatică alcoolică

Boala hepatică alcoolică (ALD), după cum sugerează și numele, este una care este asociată cu consumul excesiv de alcool. Abuzul de alcool, împreună cu provocarea unei varietăți de probleme neurologice și psihologice, face ca ficatul să devina nefunctional în timp. Consumul excesiv de alcool este o problemă majoră, nu numai în rândul persoanelor în vârstă, dar și în rândul adulților tineri.

Ficatul este principalul organ care ajută la eliminarea alcoolului din organism și, fiind principalul loc pentru metabolizarea alcoolului, este grav afectat de abuzul de alcool. Pentru a înțelege modul în care alcoolul afectează ficatul, este important să înțelegeți cum are loc metabolizarea acestuia în organism și cum acest fapt este dăunător. Cantitatea normală de alcool, considerată în general pentru bărbați, este de până la patru băuturi într-o zi, însă numărul total de băuturi pe săptămână nu trebuie să depășească 14 băuturi.

Pentru femei, consumul in siguranță este de două băuturi pe zi, dar nu mai mult de șapte băuturi într-o săptămână. Aceste date au fost stabilite de Institutul Național pentru Abuzul de Alcool și Alcoolism (SUA). O băutură standard înseamnă o bere de 350 ml sau 150 ml de vin sau o băutură puternic alcoolizat (lichior) de 50 ml.

În plus, conținutul de alcool din sânge nu trebuie să depășească în orice moment 0,08. Cantitatea de alcool pe care putem sa o consumam pentru a nu fi afectati este influențată si de masa corporală. Cu cât este mai mare masa, cu atât este mai mare distribuția de alcool și cu atât mai mică este concentratia de alcool – BAC (Blood Alcohol Content).

Din moment ce ficatul poate elimina doar 30 ml pe oră, se recomandă ca rata de consum a alcoolului să nu depășească rata pe care ficatul o poate elimina. Alcoolul este considerat o otravă de către organism și, spre deosebire de modalitatile de metabolizare a grăsimilor, carbohidraților și proteinelor, în sistemul nostru nu există un loc “natural” pentru alcool. Chiar și in cazul consumului unor cantități limitate de alcool, corpul nostru închide toate celelalte procese și începe să curățe această substanță nedorită din sange.

Cele mai importante enzime din acest proces sunt duoul, alcool dehidrogenaza (ADH) și dehidrogenaza aldehidică. Alcoolul dehidrogenază transformă etanolul, alcoolul consumat, în acetaldehidă. Cercetătorii consideră că etanolul poate să nu producă, de fapt, la fel de multe probleme ca acetaldehida. Acetaldehida este o substanță respinsa de către organismele noastre și trebuie să fie eliminta și ea. Deși nu rămâne în organism atât de mult, provoacă multe efecte nedorite. Ea este o substanță carcinogenă și foarte toxică, iar un nivel ridicat în ficat pot provoca leziuni celulelor hepatice.

Pentru a descompune acetaldehida, organismul folosește enzima dehidrogenaza aldehidică, care o transformă în acid acetic sau oțet. Acidul acetic este apoi preluat de diverse țesuturi (mușchi, inimă, rinichi) pentru a fi transformat în dioxid de carbon și apă și eventual eliminat sau  transformat în acetil coenzima A și apoi transformat în acizi grași.

Cum, ficatul are doar o cantitate limitată de astfel de enzime, în timpul unei lungi perioade de consum ridicat de alcool, aceste enzime sunt consumate mai rapid decât pot fi generate de organism. Prin urmare, alcoolul nu mai poate fi eliminat din organism la fel de eficient. Deci, timpul necesar ficatului pentru a curata alcoolul din organism creste si astfel, alte procese vitale raman stopate in timp ce ficatul se epuizeaza in incercarea de a detoxifia organismul.

Cu efectele toxice directe ale acetaldehidei, ficatul nu mai este capabil să proceseze grăsimile așa cum se întâmplă în starea sănătoasă. Rezultatul este un nivel ridicat de grăsime circulantă care se acumulează în ficat și în alte organe si care cauzează afectiuni funcționale. Daca adaugan si un factor de stres suplimentar, cum ar fi o infecție, ficatul poate să nu fie în măsură să facă față abuzului adițional și poate dezvolta o cicatrizare, cunoscută sub numele de ciroză, iar acest lucru se poate eventual dezvolta în insuficiență hepatică sau cancer la ficat.

Boala ficatului gras non-alcoolic (NAFLD)

Boala ficatului gras non-alcoolic (NAFLD) este, în esență, aceeași boală, dar apare din cauza unor factori care nu au legătură cu consumul de alcool. În unele cazuri, NAFLD poate progresa spre steatohepatită nealcoolică sau NASH. În acest caz, ficatul suferă de depuneri masive de grăsime, dar care au cauza diferită.

Deși boala hepatică alcoolică apare din cauza consumului excesiv de alcool, boala hepatică nealcoolică grasă poate fi asociată cu o serie de tulburări care includ obezitatea și alte afecțiuni medicale cum ar fi colesterolul ridicat, sindromul metabolic sau diabetul zaharat. Poate apărea din cauza unei infecții, fie virale, fie bacteriene sau se poate datora inflamației.

Aportul de medicamente, inclusiv utilizarea excesivă a acetaminofenului și a ibuprofenului, poate fi, de asemenea, un factor în dezvoltarea bolii hepatice grase nealcoolice și a NASH. O stare de malnutriție sau pierderea rapidă în greutate poate duce, de asemenea, la afectarea ficatului care se poate dezvolta în ficat gras.

Diferite tipuri de boli sistemice sau autoimune pot servi drept cauză. Există mulți factori care pot duce la dezvoltarea unui ficat gras. Cu toate acestea, dieta s-a dovedit a juca un rol cauzal major. Mulți considera că boala nonlcoolică a ficatului gras (NAFLD) se datorează unui aport ridicat de grăsime. Cu toate acestea, studii recente au arătat că o dietă bogată în carbohidrați este principalul vinovat. Deci, cum survine ficatul gras?

Cercetările arată că, atunci când oamenii consumă o dietă bogată în carbohidrați, există un exces de glucoză în sânge. Excesul de zaharuri afecteaza glicogeneza și se transformă în glicogen. O parte din moleculele de zahăr (glucoză și fructoză) se transformă în trigliceride, un fel de grăsime, ceea ce duce la o producție mai mare de lipide. Acest lucru este valabil mai ales pentru fructoza, care este transformată doar de ficat în glicogen în cantități mici și în trigliceride în cantități mai mari.

Prin urmare, siropul de porumb cu fructoză ridicată este unul dintre principalii vinovati implicati în boala hepatică grasă. Cu un nivel ridicat de carbohidrați în sânge, pancreasul eliberează insulină pentru a ajuta la reglarea excedentului. Persoanele care sunt diabetice sau pre-diabetice sau au un sindrom metabolic sunt mai expuse riscului de a dezvolta ficat gras. Acest lucru se datorează faptului că lipsa insulinei sau a rezistenței la insulină determină niveluri ridicate de zaharuri din sânge care circulă și care nu pot fi preluate de țesuturi. Organismul nu poate folosi imediat toate aceste cantități suplimentare de glucoză și astfel acestea sunt stocate in rezerve de grăsime. Unele dintre aceste excese de grăsime se depozitează în ficat și, prin urmare, conduc la dezvoltarea unui ficat gras.

Get real time updates directly on you device, subscribe now.