Social-Juridic

Gelozia este sau nu o forma a dragostei? Ce spun psihologii!

Gelozia – citate
  • “Gelozia este germenul urii în dragoste; o ucide cîteodată, o răneşte întotdeauna.” – Diana De Poitiers
  • “Se poate păzi un sac de purici, o turmă de iepuri, dar o femeie nu.” (proverb românesc)
  •  “Încrederea nu se pierde decît o dată.” N. Iorga
  • Gelozia exprimă starea afectivă particulară, chinuitoare, provocată de bănuiala sau certitudinea că persoanaiubită sau prietenul conjugal este infidel, mai ales sub aspect sexual. În esenţă, gelozia constă în înlocuirea unei pasiuni (normale, dragostea sau iubirea) cu o alta (anormală, gelozia). Gelozia are o origine biologică, naturală, dar conţinutul, forma de exprimare şi amploarea ei sînt determinatesocio-cultural sau patologic.
  • Gelozia – cauze: infidelitatea reală; // trecutul amoros bogat al partenerului; // alcoolismul; // imaginaţia excesiv de bogată; // boala mintală; // nevoia patologică de iubire; // urmarea unor reale sau false motive create de partenerul ce vrea astfel să determine să i se acorde mai multă atenţie; // urmarea deficitului propriu, real sau închipuit, sub aspect estetic, social sau sexual; // reacţia inadecvată la descoperirea adevărului că şi altcineva ar  putea oferi partenerului tot atat sau chiar mai mult sub aspect afectiv, material, social sau sexual; // tinereţea; //succesul personal minor la sexul opus; // succesul major al partenerului la sexul opus; // orgoliul maladiv; //incapacitatea de a înţelege că infidelitatea poate avea loc dintr-o multitudine de motive şi este imposibil deasigurat pe deplin împotriva lor; // incapacitatea de a accepta eşecul relaţiei; // mascarea propriei infidelităţi; // părerea că dacă i se trezeşte partenerului gelozia, va avea astfel o „preocupare” şi va fi …fidel; // dificultatea de a retrage investiţia afectivă; // necesitatea păstrării cuplului din alte motive decît cele afective şi sexuale; //incapacitatea de a accepta, integra sau depăşi trauma după o greşeală a partenerului; // refuzul de a înţelege şiaccepta nevoia naturală a fiecărei persoane de a-şi verifica puterea asupra sexului opus, între anumite limite; //incapacitatea de a înţelege just motivul pentru care partenerul este pedant; // descoperirea adevărului că partenerul dacă vrea să fie infidel, o poate face oricînd şi cu oricine în pofida celei mai acerbe supravegheri; //incapacitatea de a înţelege şi interpreta corect schimbările de comportament afectiv şi sexual, consecutive înaintării în vîrstă (diminuarea libidoului şi potenţei, investire afectivă în copii etc.); // valoarea net superioară a partenerului; // situarea partenerului într-un mediu profesional ce-l expune permanent tentaţiei şi posibilităţii săvîrşirii facile a infidelităţii; // acuta dependenţă de partener; // comportamentul ambiguu, oscilant al partenerului; // opinia că partenerul este o posesie personală absolută şi definitivă; // senzualitatea deosebit de mare a partenerului; // urmarea unei destăinuiri excesiv de ample şi amănunţite a trecutului amoros al partenerului; // mici incidente şi observaţii banale, interpretate eronat; // dificultăţile materiale acute; //înscenarea unor motive de gelozie din partea unor persoane interesate; // excesiva preocupare de a nu da motivde gelozie; // comportamentul suspect, involuntar; // sadismul; // masochismul afectiv.
  • Gelozia – Suferinţele persoanei geloase sînt multiple, permanente şi constau în: disperare, alternare între iubire şi ură,convingere şi îndoială chinuitoare, atracţie şi respingere, frustrare intensă, anxietate, disperare pe fondulinsecurităţii afective şi sexuale, consum nervos epuizant, angoasa inferiorităţii, jenă şi umilinţă socială, spaimade a pierde în beneficiul altuia, nelinişte, îngustarea cîmpului conştiinţei pînă la forme patologice, frică decompromitere. Bărbatul şi femeia pot fi la fel de geloşi, dar fiecare o resimte, o trăieşte şi o exprimă în felul său specific/

 

  • Persoana geloasă se remarcă prin: îndrăgirea partenerului (acesta ia aspectulul unui bun, cum ar fi autoturismul), nu iubirea lui; // neîncredere în forţele proprii; // teama de orice fel de concurenţă; // trăsăturisadice sau masochiste; // anxietate; // senzitivism; // susceptibilitate extinsă; // egocentrism; // investireexagerată de pasiune şi aviditate pentru partener; // nivel cultural invers proporţional cu intensitatea sentimentului de gelozie; // succes redus la sexul opus; // fantezie bogată; // sentiment acut de inferioritategenerală; // imaturitate afectivă; // preocupare exclusivă de partener, pe sine neglijîndu-se şi lăsîndu-se îndecădere progresivă, ceea ce-l îndepărtează şi-i reduce şansele de a avea fidelitatea partenerului; // nervozitate şiirascibilitate.
  • Femeii geloase îi sînt caracteristice: // deficitul de senzualitate; // un fizic mai puţin estetic; // reacţie comportamentală nesimetrică cu intensitatea sentimentului de gelozie; // aflarea sursei de gelozie în propriile minusuri; // controlul sentimentului de gelozie, fiind conştientă de imposibilitatea de a reţine partenerul doar  prin farmecul fizic, supus inevitabil ofilirii; // abţinerea de la ruperea legăturii de partenerul ce i-a înşelat încrederea, deoarece este mai calculată, mai realistă, mai răbdătoare şi mai răzbunătoare; // o relativă toleranţă a infidelităţii sexuale, dar intoleranţă violentă la orice infidelitate afectivă; // neascunderea geloziei şi chiar  pretenţia la milă şi compasiune de la cei din jur; // justificarea sentimentului de gelozie prin nevoia de securitate conjugală şi a căminului; // o amploare scăzută a simţămîntului de gelozie, dar cu o permanenţă sîcîitoare.
  • Caracteristicile bărbatului gelos. Gelozia bărbatului se explică îndeosebi prin convingerea lui că infidelitatea partenerei este o umilire, un minus al virilităţii lui şi o desconsiderare socială. Majoritatea bărbaţilor geloşi îşi justifică simţămîntul prin: riscul naşterii unui copil care să nu fie al său, dar care să-i poarte numele; // necesitata de a-şi apăra mîndria (primitivă) de stăpîn (conducător), cel puţin sexual alfemeii (de parcă femeia ar putea fi infidelă doar sub aspect sexual…); // dificultatea retragerii afective; //imposibilitatea de a uita trecutul amoros al partenerei şi al experienţei proprii, prin care a conştientizat fragilitatea fidelităţii.Mulţi bărbaţi geloşi evită să cerceteze fidelitatea partenerei, pentru a nu fi puşi în situaţia de a se despărţi deea dacă bănuielile s-ar adeveri, situaţie care le este mai inconvenabilă.
  • Evoluţia geloziei este în cazurile „normale” dependentă de elementele cauzatoare. În formele patologice, gelozia cunoaşte o evoluţie ce se continuă adesea şi după un eventual divorţ.

 

  • Gelozia nu indică dragostea, dar coexistă adesea cu ea. O proporţionalitate între amploarea geloziei şi a iubirii este exclusă. Fidelitatea sexuală se bazează pe convingeri şi nu pe frică sau iubire (!).În iubirea echilibrată, matură, gelozia poate fi absentă, dar fără a semnifica indiferenţa, ci încredere îniubirea celuilalt pentru sine. Cînd te simţi iubit, gelozia îşi face loc cu greu, iar în absenţa acestui sentiment,gelozia este absurdă şi inutilă. Mai mult chiar, iubirea ce se vrea a fi păstrată prin gelozie este ucisă încet, dar sigur.Fidelitatea sexuală şi afectivă impuse sînt o iluzie; ele se cer cucerite şi, mai ales, meritate.
  • Gelozia este o reacţie firească, atunci cînd: are o cauză obiectivă, reală, iar manifestarea ei este cumpătată,oportună şi dublată de măsuri menite să ducă la rezolvarea definitivă a situaţiei; // este o măsură de vigilenţă şiasigurare pentru investiţie afectivă şi încredere; // este exprimată într-o doză moderată şi de o manieră ce poatemăguli partenerul; // are drept scop să stimuleze, asigure, întărească relaţia şi atenţia acordate; // serveşte recentrării poziţiilor; // reaminteşte de valoarea şi importanţa fiecăruia pentru celălalt; // este o mică furtună ceoferă bucuria cerului senin ce-i urmează; // serveşte la prevenirea unor greşeli la care oricine este supus, nesupravegheat fiind; // indică partenerului că nu este uitat, că are o valoare ce nu-l face indiferent; // confirmă sporadic sentimentul de iubire; // vizează în primul rînd latura afectivă şi apoi cea sexuală. Derivată din instinctul teritorialităţii, posesiunii şi agresivităţii sexuale primitive, gelozia este un semnal dealarmă şi un stimul de luptă pentru păstrarea unităţii cuplului, cel puţin pentru perioada de creştere a copiilor.

 

  • Gelozia nejustificată poate avea drept urmare:  reacţia de pedepsire din partea partenerului, de tipul: „te înşel ca să ai de ce să fii gelos/ă”; // tulburări ale relaţiei sexuale; // nevroze; // autoneglijare; // izolare socială; //dificultăţi profesionale diverse; // violenţe fizice şi psihice; // comunicare în alterare progresivă; // scăderea tonusului fizic şi psihic; // tulburări psihocomportamentale; // încurajarea supraevaluării de sine a partenerului,ce astfel este împins spre infidelitate.

 

  • Consecinţa geloziei pentru relaţia sexuală: restrîngerea activităţii sexuale; // diminuarea satisfacţiei şiorgasmului; // pretenţii sexuale absurde (cu iz punitiv); // tulburări hormonale ce vor determina tulburări dedinamică sexuală; // violenţe sexuale şi perversiuni; // scăderea drastică a libidoului; // dizarmonie sexuală progresivă, însoţită proporţional şi de accentuarea geloziei.

 

  • Gelozia se previne prin: rezolvarea imediată a oricărei bănuieli, înainte de a fi interpretată altfel de cum esteea cu adevărat; // evitarea comportamentului şi a dialogului ambiguu; // suprimarea surselor de suspiciune, din primul moment; // evitarea acuzelor provocatorii; // neconsiderarea tăcerii partenerului drept indiciu a lipsei luide gelozie; // evitarea situaţiilor şi glumelor echivoce, ce ar putea trezi gelozia; // neacordarea de explicaţii raţionale, la acuze, ci afectiv emoţionale; // cultivarea emancipării; // evitarea excesivelor dovezi de dragoste şifidelitate, care, cu cît sînt mai intense şi mai frecvente, cu atît se pot percepe mai fals; // acordarea de credit faptelor certe şi nu vorbelor, bîrfelor, presupunerilor şi imaginaţiei; // autoconvingerea că cel ce minte o singurădată şi este prins, va fi suspectat de minciună apoi oricît de sincer ar fi; // evitarea destăinuirilor asupra trecutului amoros propriu sau solicitarea partenerului la aceasta.

 

  • Înlăturarea geloziei partenerului. Modalităţile de înlăturare a acestei surse iritative în relaţiile dintre bărbat şi femeie sînt dependente de o multitudine de factori (vîrstă, motivaţia geloziei, grad de instruire culturală, personalitate, circumstanţe etc.). Principalele modalităţi de combatere a geloziei sînt următoarele: abţinerea de a face eforturi de lămurire,asigurare şi explicare la toate interpelările; // după excluderea surselor de iritare, ripostarea cu o gelozie„feroce” în contraofensivă (demers limitat în timp); // în dialog, apelarea numai la efecte emoţionale şi nu laargumente logice, raţionale, pe care partenerul le va refuza reflex; // rezolvarea deplină a oricărei izbucniri degelozie din primul moment; // înlăturarea surselor de iritare obiectivă; // adoptarea unui comportament calm,răbdător, binevoitor; // căutarea de situaţii în care în mod evident persoana geloasă să se convingă deataşamentul şi fidelitatea partenerului; // înscenarea unor situaţii din care persoana geloasă să iasă cît maiumilită.

 

  • Înlăturarea geloziei proprii. Gelozia este un sentiment educabil şi deci, poate fi adus conştient în limitele bunului simţ şi al utilului. Astfel, gelozia nejustificată poate fi înlăturată sau diminuată în limitele tolerabile dacă se au în vedere următoarele: fidelitatea absolută, sexuală, afectivă şi de gînd este o iluzie; // orice om înşeală şi este înşelat (fie şi numai cu gîndul) într-o mică măsură şi deci, trebuie să închidă ochii spre a nu vedea ce nu doreşte; // adoptarea unui realism deplin în privinţa calităţilor proprii; // „ce ţie nu-ţi place altuia nu face”; // o fiinţă nu poate aparţine unui alte fiinţe în mod definitiv, integral, absolut şi indiferent de situaţie; // propriile „păcate”; // „rău cu răul, dar mai rău fără rău”.

 

  • Delirul de gelozie este o formă patologică a geloziei, ce se constituie pe interpretarea unor fapte imaginare sau nesemnificative, într-o reacţie disproporţionată de suspiciune, agresivitate, violenţă şi chiar crimă. O situaţie de infidelitate reală sau presupusă naşte suspiciune şi gelozie, iar reacţia normală ce-i urmează asigură rezolvarea situaţiei pe deplin, în termen scurt şi apoi stinge gelozia; în forma patologică, delirantă, aceastăr eacţie nu mai este stinsă, ci autoîntreţinută continuu. Gelosul delirant selectează din ambianţă doar acele informaţii care-l ajută să-şi confecţioneze, confirme şi sprijine convingerile închipuite, delirante.