Social-Juridic

ICCJ – Decizia nr. 3700/2007

 

ICCJ – Decizia nr. 3700/2007

 

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 3700/2007  Dosar nr. 17571/3/2005

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 mai 2007.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

            Prin cererea introdusă la data de 6 iulie 2005, reclamanta P.P.I.D.D., în contradictoriu cu pârâta SC V. SRL, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtei să-i fie interzisă utilizarea în activitatea comercială, pe ambalaje, documente și sau pentru publicitate în orice formă sau orice format a denumirii V. precum și a ambalajelor produsului V., care încalcă drepturile exclusive ale reclamantei asupra mărcilor sale V.A. 

            S-a mai solicitat să se dispună ca pârâta să înceteze actele de concurență neloială și să se publice pe cheltuiala pârâtei dispozitivul hotărârii ce se va pronunța, în termenul de 10 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a acesteia astfel o dată pe zi în zilele de luni, miercuri și vineri pe prima pagină sau pe ultima pagină a ziarelor „Adevărul” și „Evenimentul zilei”.

            Prin întâmpinarea formulată la data de 14 octombrie 2005, pârâta SC V. SRL a solicitat în principal pe cale de excepție necompetența teritorială și declinarea competenței de soluționare a pricinii la Tribunalul Arad și respingerea acțiunii ca tardiv introdusă. În subsidiar, pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

            Prin încheierea din 30 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtă.

            Astfel, pe excepția necompetenței teritoriale, în raport de dispozițiile art. 10 C. proc. civ. pct. 8, s-a constatat că față de comercializarea produselor într-un supermarket din București, Tribunalul București este competent față de obiectul litigiului, adică apărarea unor drepturi de proprietate intelectuală.

            Cât privește excepția tardivității, s-a constatat că și aceasta este neîntemeiată având în vedere că acțiunea este introdusă în temeiul art. 35 și art. 83 din Legea nr. 84/1998 fiind o acțiune în contrafacere a cărei introducere nu este limitată în timp, dreptul de a introduce acțiunea începând în momentul în care se constată încălcarea acestuia și tinde la încetarea încălcării respective.

            Prin sentința civilă nr. 271 din 22 februarie 2006 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea reclamantei, a dispus interzicerea utilizării de către pârâtă a denumirii V., care încalcă drepturile exclusive ale reclamantei asupra mărcii V.A., a dispus încetarea actelor de concurență neloială și publicarea dispozitivului hotărârii definitive și irevocabile timp de o săptămână, câte 3 zile într-un cotidian național.

            Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:

            Reclamanta este titulară a drepturilor exclusive privind mărcile V.A., confirmată cu element verbal și figura bucătar cu aranjament legume având culori revendicate albastru, verde, roșu, portocaliu, roz, galben, înregistrată pentru produse din clasa 29 (legume conservate sau fierte etc) și 30 sosuri.

            Pârâta este titulara drepturilor exclusive pentru marca V. nr. 41362, simplă cu element verbal, pentru clasa 35: publicitate și afaceri, import-export.

            Reclamanta arată că pârâta folosește fără drept marca sa pentru produse de același fel, respectiv concentrat de legume, constând în denumirea V. pe ambalajul pe fond albastru unde este reprezentat un bucătar copil deasupra unui aranjament de legume pe care mai scrie „AS concentrat de legume”.

            Marca protejată a reclamantei constă în denumirea V.A. pe ambalajul fond albastru, cu reprezentarea capului unui bucătar deasupra unui aranjament de legume.

            Elementele centrale de pe ambalajele comparate sunt cuvântul V. respectiv V.A., precum și figurile bucătarilor și aranjamentele de legume, astfel că este evidentă similitudinea dintre cele două ambalaje și produse, ceea ce determină un risc accentuat de confuzie în percepția consumatorilor de natură fonetică, vizuală și conceptuală, putându-se confunda cu ușurință cele două produse și prejudiciind astfel reclamanta.

            S-a mai reținut că pârâta folosește marca sa V. pe alte produse decât acelea pentru care și-a înregistrat marca 35, respectiv pe concentrate de legume din clasa 29 astfel că, sunt incidente în speță dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, încadrându-se prin actele comise și în dispozițiile art. 5 lit. c) din Legea nr. 11/1991 modificată prin Legea nr. 298/2001 privind concurența neloială, impunându-se aplicarea art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 100/2005.

            Prin decizia civilă nr. 246/A din 28 noiembrie 2006 Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul pârâtei SC V. SRL, a schimbat în tot sentința de fond în sensul că a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.

            Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

            Cu privire la cele două excepții procedurale s-a arătat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică pentru aceleași motive reținute în încheierea de la 30 noiembrie 2005.

            Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că pârâta comercializează produsul „AS concentrat de legume” pe ambalajul căruia apare și denumirea V. 

            Denumirea V. este chiar denumirea societății pârâte, astfel că în litigiu, conflictul este între o marcă și unul din elementele de identificare a activității comerciale a pârâtei, adică între o marcă și denumirea unei firme comerciale.

            În aceste condiții nu se poate promova o acțiune în contrafacere, deoarece conflictul trebuie să fie între o marcă și un semn distinctiv folosit ca marcă conform art. 35 și art. 83 din Legea nr. 84/1998.

            S-a mai arătat că înregistrarea unei firme nu poate fi un act disimulat câtă vreme dreptul asupra firmei se dobândește întotdeauna pe calea unei proceduri legale, care face ca titularul acestui drept să se bucure de o prezumție de legalitate în folosirea denumirii firmei.

            Câtă vreme o acțiune în anularea înregistrării firmei nu a fost promovată și admisă de instanță, nu înseamnă că se săvârșesc acte de concurență neloială.

            Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, la data de 9 februarie 2007 reclamanta P.P.I.D.D. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. 

            În dezvoltarea recursului nestructurat pe motivele de recurs indicate, s-a arătat că în mod greșit s-a apreciat că este vorba de un conflict între o marcă și un nume comercial el purtându-se între o marcă înregistrată și un semn folosit ca marcă și că pârâta se face vinovată de acte de concurență neloială.

            Recursul va fi admis pentru următoarele considerente.

            Prin certificatul de înregistrare marca nr. 45475, reclamanta a obținut în temeiul Legii nr. 84/1998, protecția pe teritoriul României pe un termen de 10 ani începând cu data de 2 martie 2001, pentru marca V.A. 

            Conform acestui certificat înregistrat la OSIM, fila 42 dosar fond, culorile revendicate sunt: albastru, verde, roșu, portocaliu, roz și galben, marca cu semnele ei grafice a fost înregistrată pentru clasele 29 și 30 (anexă, certificat), semnele grafice cât și culorile se regăsesc la fila 46, dosar fond, aceasta reprezentând marca înregistrată de reclamantă, respectiv marca V.A. 

            La fila 48, dosar fond, se află marca pârâtei, care așa cum se observă foarte ușor este folosită pe o grafică existentă pe marca V.A., (atât desen cât și culori).

             Prin decizia nr. 12 decembrie 2000 emisă de OSIM (fila 18 dosar fond) s-a admis înregistrarea mărcii nr. 054630, pentru clasa 35, import-export.

            Rezultă că pârâta deși are marca înregistrată doar pentru clasa 35, aceasta este folosită și pentru 29, legume conservate, uscate sau fierte, în special murate și sărate, supe și ingrediente pentru prepararea supelor, inclusiv supe și legume și concentrate de supe.

            Potrivit art. 35 din Legea 84/1998.titularul mărcii poate cere să fie interzise terților, în special, următoarele acte:

a)       – aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;

b)       – oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea

lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn;

c)       – importul sau exportul produselor sub acest semn;

d)       – utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate.

            Față de aceste dispoziții legale, rezultă că nu se poate folosi marca V. pe o grafică existentă pe o marcă înregistrată respectiv marca V.A., marca reclamantei.

            Pârâta într-adevăr poate să-și folosească marca înregistrată, dar nu cu elemente din marca reclamantei.

            Procedând în acest fel, pârâta se încadrează în dispozițiile art. 5 lit. c) din Legea nr. 11/1991 modificată prin Legea nr. 298/2001, respectiv folosirea unor ambalaje similare cu cele ale unui concurent, de natură a produce confuzie (ambalaj care a fost înregistrat de reclamantă).

            În concluzie, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că hotărârea instanței de apel nu este legală și în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă și se va modifica decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă, cu consecința păstrării ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

 

            Admite recursul declarat de reclamanta P.P.I.D.D. împotriva deciziei nr. 246/A din 28 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă, pe care o modifică în sensul respingerii apelului declarat de pârâta SC V. SRL împotriva sentinței civile nr. 271 din 22 februarie 2006 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 mai 2007.