Social-Juridic

Legea privind combaterea concurentei neloiale

Legea concurentei neloiale

 

 

 

Parlamentul României

Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. – (1) Prezenta lege are drept scop asigurarea unei concurenţe loiale, cu respectarea uzanţelor cinstite şi a principiului general al bune-credinţe, în interesul celor implicaţi, inclusiv respectarea intereselor consumatorilor.
(2) Întreprinderile au obligaţia să acţioneze cu respectarea uzanţelor cinstite, în conformitate cu principiul general al buneicredinţe şi cu prezenta lege.
(3) Dispoziţiile prezentei legi se aplică persoanelor fizice sau juridice, române sau străine, care săvârşesc practici de concurenţă neloială.

Art. 11. – În înţelesul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) concurenţă loială – situaţia de rivalitate de piaţă, în care fiecare întreprindere încearcă să obţină simultan vânzări, profit şi/sau cotă de piaţă, oferind cea mai bună combinaţie practică de preţuri, calitate şi servicii conexe, cu respectarea uzanţelor cinstite şi a principiului general al bunei-credinţe;
b) practici comerciale – orice comportament, respectiv acţiune, omisiune, demers sau comunicare comercială, inclusiv publicitatea şi comercializarea, efectuată de o întreprindere, în legătură directă cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs;
c) uzanţe cinstite – ansamblu de practici sau reguli general recunoscute care se aplică în relaţiile comerciale dintre întreprinderi, în scopul prevenirii încălcării drepturilor legitime ale acestora;
d) secret comercial – orice informaţie care, total sau parţial, nu este în general cunoscută sau nu este uşor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obişnuit cu acest gen de informaţie şi care dobândeşte o valoare comercială prin faptul că este secretă, pentru care deţinătorul legitim a luat măsuri rezonabile ţinând seama de circumstanţe, pentru a fi menţinută în regim de secret; protecţia secretului comercial operează atât timp cât condiţiile enunţate anterior sunt îndeplinite în mod cumulativ;
e) deţinător legitim al unui secret comercial – orice persoană fizică sau juridică ce deţine controlul legal asupra unui secret comercial;
f) întreprindere – definită conform art. 2 alin. (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată;
g) consumator – definit potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, cu modificările ulterioare;
h) participanţi la piaţă – întreprinderile şi consumatorii.
i) persoană fizică – orice fost sau actual salariat/reprezentant al unei întreprinderi sau orice altă persoană care săvârşeşte practici de concurenţă neloială, precum şi contravenţiile prevăzute la art. 4 alin. (3).

Art. 2. – (1) Constituie concurenţă neloială, în sensul prezentei legi, practicile comerciale ale întreprinderii care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al buneicredinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă.
(2) Sunt interzise practicile de concurenţă neloială, după cum urmează:
a) denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin comunicarea ori răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul său de informaţii care nu corespund realităţii despre activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, de natură să îi lezeze interesele;
b) deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual salariat/reprezentant al său ori de către orice altă persoană prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a protecţiei acestora şi a căror dezvăluire poate dăuna intereselor acelei întreprinderi;
c) orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă.

Art. 21. – (1) Consiliul Concurenţei, în calitate de autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei, asigură protecţia întreprinderilor împotriva practicilor de concurenţă neloială în limita competenţelor încredinţate prin prezenta lege.
(2) Protecţia comercianţilor împotriva publicităţii înşelătoare şi comparative se asigură potrivit prevederilor Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă, republicată.
(3) Protejarea intereselor economice ale consumatorilor se asigură potrivit prevederilor Legii nr. 363/2007, cu modificările ulterioare.
(4) Protejarea intereselor colective ale publicului în domeniul serviciilor media audiovizuale se realizează potrivit prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Protecţia drepturilor de proprietate industrială în domeniul mărcilor şi indicaţiilor geografice se asigură potrivit Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată, cu modificările ulterioare.
(6) Protecţia desenelor şi modelelor industriale se asigură potrivit Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor, republicată.
(7) Protecţia brevetelor de invenţii se asigură potrivit Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată, cu modificările ulterioare.
(8) Protecţia topografiilor şi produselor se asigură potrivit Legii nr. 16/1995 privind protecţia topografiilor produselor semiconductoare, republicată.

Art. 3. – Încălcarea obligaţiei prevăzute în art. 1 atrage răspunderea civilă, contravenţională ori penală, în condiţiile prezentei legi.

Art. 31. – (1) Din oficiu sau la sesizarea persoanelor fizice sau juridice care au un interes legitim, Consiliul Concurenţei constată şi, după caz, sancţionează concurenţa neloială, în limita competenţelor prevăzute de prezenta lege.
(2) Consiliul Concurenţei poate decide, după caz:
a) încetarea practicilor de concurenţă neloială, pe durata soluţionării sesizării;
b) interzicerea practicilor de concurenţă neloială;
c) aplicarea amenzilor contravenţionale, dacă practica de concurenţă neloială constituie contravenţie.

Art. 32. – (1) Consiliul Concurenţei va stabili prin regulament procedura de soluţionare a sesizărilor cu privire la practicile de concurenţă neloială.
(2) Autorii sesizărilor au obligaţia să furnizeze elemente de probă în legătură atât cu posibila practică de concurenţă neloială, interesul legitim, cât şi cu riscul producerii unui prejudiciu. La cererea scrisă a Consiliului Concurenţei, aceştia au obligaţia de a pune la dispoziţia autorităţii de concurenţă toate informaţiile şi documentele solicitate. Sesizarea va fi declarată ca fiind completă la data depunerii tuturor documentelor şi informaţiilor solicitate.
(3) Efectele unei practici de concurenţă neloială se determină cu luarea în considerare, dar fără a se limita la acestea, a gradului de pericol social, a împrejurărilor în care a fost săvârşită, precum şi a importanţei sectorului economic în care s-a produs fapta în ansamblul economiei naţionale.
(4) În cazul în care Consiliul Concurenţei apreciază că efectele unei practici de concurenţă neloială sunt minore sau că sesizarea este neîntemeiată, în termen de 30 de zile de la înregistrare va comunica autorilor un răspuns motivat.
(5) Termenul de soluţionare a sesizărilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (3) este de 60 de zile de la data la care sesizarea este completă, potrivit alin. (2).
(6) În cazurile prevăzute la alin. (3), în termenul prevăzut la alin. (5), Consiliul Concurenţei adoptă o decizie de constatare şi, după caz, de sancţionare a practicilor de concurenţă neloială.
(7) Deciziile Consiliului Concurenţei prin care se constată şi, după caz, se sancţionează practicile de concurenţă neloială rămase definitive au caracter probator cu privire la săvârşirea unei practici de concurenţă neloială.

Art. 33. – (1) Deciziile adoptate de către Consiliul Concurenţei potrivit art. 31 alin. (2) se comunică de îndată, dar nu mai târziu de 5 zile de la emitere, persoanelor fizice şi juridice în cauză, care au obligaţia de a se conforma imediat măsurilor dispuse.
(2) Deciziile de constatare şi, după caz, de sancţionare se contestă potrivit prevederilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, republicată, care se aplica în mod corespunzător.
(3) Deciziile adoptate de către Consiliul Concurenţei prin care se aplică sancţiuni contravenţionale, necontestate, constituie de drept titlu executoriu.
(4) Deciziile adoptate de către Consiliul Concurenţei se publică pe pagina de internet a instituţiei, precum şi într-un ziar de largă circulaţie, cu respectarea datelor confidenţiale şi a secretelor comerciale. Cheltuielile de publicitate se suportă de către contravenient.

Art. 34. – (1) Inspectorii de concurenţă pot solicita întreprinderilor, autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi persoanelor fizice definite la art. 11 lit. i) informaţiile şi documentele care le sunt necesare pentru soluţionarea sesizărilor privind practicile de concurenţă neloială, indicând temeiul legal, scopul, termenele, precum şi sancţiunile prevăzute de lege.
(2) Informaţiile colectate potrivit prevederilor alin. (1) pot fi folosite numai în scopul aplicării legislaţiei în domeniul concurenţei.
(3) În scopul soluţionării sesizărilor privind practicile de concurenţă neloială prevăzute la art. 4, inspectorii de concurenţă pot efectua inspecţii inopinate, numai dacă există indicii că pot fi găsite documente sau pot fi obţinute informaţii considerate necesare pentru îndeplinirea misiunii lor.
(4) Inspecţiile inopinate se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1996, republicată.

Art. 4. – (1) Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, încălcarea cu vinovăţie a prevederilor art. 2 alin. (2) lit. a) şi b).
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu:
a) amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei pentru contravenţiile săvârşite de persoane juridice;
b) amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru contravenţiile săvârşite de persoane fizice.
(3) Constituie contravenţie, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte săvârşite cu vinovăţie de către persoane fizice sau juridice:
a) furnizarea de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori de documente incomplete sau nefurnizarea informaţiilor şi documentelor solicitate potrivit prevederilor art. 34;
b) furnizarea de informaţii, documente, înregistrări şi evidenţe într-o formă incompletă în timpul inspecţiilor desfăşurate;
c) refuzul nejustificat al întreprinderilor de a se supune unei inspecţii desfăşurate potrivit prevederilor art. 34;
d) nerespectarea măsurilor impuse de către Consiliul Concurenţei potrivit prevederilor art. 31 alin. (2) lit. a) şi b).

(4) Săvârşirea de către întreprinderi, autorităţile şi instituţiile publice a contravenţiilor prevăzute la alin. (3) se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei.
(5) Săvârşirea de către persoanele fizice a contravenţiilor prevăzute la alin. (3) se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 2.000 lei.

Art. 41. – (1) Individualizarea sancţiunii în cazul săvârşirii uneia dintre contravenţiile prevăzute în prezenta lege se face ţinându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum şi de sancţiunile primite în ultimii 2 ani de către persoana fizică sau juridică în cauză.
(2) Prin excepţie de la prevederile art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute la art. 4 alin. (1) se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârşirii contravenţiilor.
(3) Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la art. 4 alin. (3) revin inspectorilor de concurenţă, cu excepţia inspectorilor de concurenţă debutanţi.
(4) Contravenţiilor prevăzute la art. 4 alin. (3) li se aplică prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 5-8, 28 şi 29.
(5) Cuantumul amenzilor contravenţionale prevăzute de prezenta lege poate fi actualizat prin hotărâre a Guvernului, la cel puţin 2 ani, în funcţie de rata inflaţiei.
(6) Prin derogare de la prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzute de prezenta lege se poate introduce plângere la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare.

Art. 5. – Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă:
a) folosirea unei firme, embleme sau a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;
b) folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări sau a altor informaţii confidenţiale în legătură cu acestea, transmise autorităţilor competente în scopul obţinerii autorizaţiilor de comercializare a produselor farmaceutice ori a produselor chimice destinate agriculturii, care conţin compuşi chimici noi;
c) divulgarea, achiziţionarea sau utilizarea secretului comercial de către terţi, ca rezultat al unei acţiuni de spionaj comercial ori industrial, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice;
d) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane împuternicite de deţinătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta în faţa autorităţilor publice ori a instituţiilor publice, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice;
e) folosirea de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (1) din Codul penal a secretelor comerciale de care a luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice;
f) producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare ori vânzarea unor mărfuri sau servicii purtând menţiuni false privind brevetele de invenţii, brevetele pentru soiuri de plante, mărcile, indicaţiile geografice, desenele ori modelele industriale, topografiile de produse semiconductoare, alte tipuri de proprietate intelectuală, cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare şi altele asemenea, originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari.
Prin menţiuni false privind originea mărfurilor, în sensul alin. 1 lit. f), se înţelege orice indicaţii de natură a face să se creadă că mărfurile au fost produse într-o anumită localitate, într-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat. Nu se socoteşte menţiune falsă privind originea mărfurilor denumirea unui produs al cărui nume a devenit generic şi indică în comerţ numai natura lui, în afară de cazul în care denumirea este însoţită de o menţiune care ar putea face să se creadă că are acea origine.

Art. 6. Abrogat prin punctul 8. din Ordonanţă nr. 12/2014 începând cu 09.08.2014.

Art. 7. – (1) Orice persoană care are un interes legitim se poate adresa direct instanţelor de judecată competente pentru încetarea şi interzicerea practicilor de concurenţă neloială, pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale şi morale suferite ca urmare a unei practici de concurenţă neloială, fără a fi necesară parcurgerea vreunei formalităţi în faţa Consiliului Concurenţei.
(2) Acţiunile izvorând dintr-o practică de concurenţă neloială sunt de competenţa tribunalului locului săvârşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găseşte sediul pârâtului; în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pârâtului.
(3) În vederea prevenirii unei pagube iminente, instanţele judecătoreşti competente pot dispune, în procedură de urgenţă, în cazul în care constată, la o primă evaluare, existenţa unor practici comerciale neloiale, încetarea, respectiv interzicerea acestora până la soluţionarea cauzei.
(4) În cazul în care instanţa a dispus încetarea, respectiv interzicerea practicilor de concurenţă neloială, iar hotărârea judecătorească prin care s-a dispus măsura a rămas definitivă, autoritatea naţională de concurenţă va asigura, la cererea persoanei care a formulat cererea de chemare în judecată, publicarea pe pagina de internet proprie a unui comunicat, care trebuie să cuprindă sediul şi celelalte date de identificare ale întreprinderii, practica de concurenţă neloială săvârşită, precum şi măsurile dispuse de instanţă.
(5) Pe cheltuiala persoanei vinovate, instanţa poate dispune publicarea hotărârii judecătoreşti, total sau parţial, într-un ziar de largă circulaţie.
(6) La cererea deţinătorului legitim al secretului comercial, instanţa poate dispune măsuri de interzicere a exploatării industriale şi/sau comerciale a produselor rezultate din însuşirea ilicită a secretului comercial sau distrugerea acestor produse. Interdicţia încetează atunci când informaţia protejată a devenit publică.

Art. 8. – Acţiunea penală în cazurile prevăzute la art. 5 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, la sesizarea camerei de comerţ şi industrie teritoriale sau a altei organizaţii profesionale ori la sesizarea persoanelor împuternicite de Consiliul Concurenţei.
În aplicarea prezentei legi, Consiliul Concurenţei va avea atribuţiile prevăzute la art. 33-38 şi 40 din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 81. – (1) În scopul definirii şi implementării politicilor publice în domeniul combaterii concurenţei neloiale, se constituie Consiliul interinstituţional în domeniul combaterii concurenţei neloiale, ca organism nepermanent, în următoarea componenţă:
a) Ministerul Finanţelor Publice;
b) autoritatea naţională de concurenţă;
c) autoritatea responsabilă de protecţia drepturilor în domeniul audiovizualului;
d) autoritatea naţională pentru protecţia consumatorilor;
e) autoritatea responsabilă de protecţia proprietăţii industriale;
f) autoritatea responsabilă de protecţia drepturilor de autor şi a drepturilor conexe.
(2) Consiliul interinstituţional în domeniul combaterii concurenţei neloiale va fi coordonat de Ministerul Finanţelor Publice.
(3) Consiliul Concurenţei va asigura secretariatul lucrărilor Consiliului interinstituţional în domeniul combaterii concurenţei neloiale, prevăzut la alin. (1).

Art. 82. – (1) Anual, Consiliul interinstituţional în domeniul combaterii concurenţei neloiale va emite un raport asupra implementării legislaţiei în domeniul combaterii concurenţei neloiale, care va fi înaintat Guvernului prin grija Ministerului Finanţelor Publice.
(2) Raportul va cuprinde o analiză cu privire la principalele aspecte în materia combaterii concurenţei neloiale şi propuneri privind politicile publice în domeniu.

Art. 83. – Modul de numire a membrilor, rolul, funcţionarea şi organizarea Consiliul interinstituţional în domeniul combaterii concurenţei neloiale vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice.

Art. 9. Abrogat.
Art. 10. Abrogat.
Art. 11. Abrogat.
Art. 12. Abrogat.
Art. 13. Abrogat.
Art. 14..

Art. 15. – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.