Organizarea si functionarea activitatilor de medicina complementara în România, legea nr. 118/2007

0

         Medicina complementară şi/sau alternativă cuprinde acele practici de îngrijiri de sănătate care nu sunt integrate în sistemul principal al serviciilor medicale de sănătate şi sunt folosite ca terapii adjuvante sau pot înlocui terapiile clasice.

 

  • Practicile şi activităţile de medicină complementară/ alternativă au la bază teoriile, credinţele şi experienţa diferitelor culturi naţionale folosite pentru prevenirea, diagnosticul şi tratamentul bolilor somatice şi psihice.
    • Domeniul medicinei complementare/alternative cuprinde practici şi terapii naturiste, biologice, de nutriţie, terapii manuale, bioelectromagnetice şi energetice.
    • Principalele domenii de practică ale medicinei complementare/alternative recunoscute pe plan mondial sunt prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. Alte domenii de practică în medicina complementară/alternativă pot fi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Pentru fiecare dintre aceste domenii se vor crea de către asociaţiile din fiecare domeniu, în cazul în care nu există deja, standarde ocupaţionale care se revizuiesc periodic şi se aprobă conform reglementărilor legale în vigoare.

Terapii complementare

    Activităţile şi practicile de medicină complementară/alternativă pot fi exercitate de următoarele categorii profesionale, în condiţiile prevăzute de lege:

      a) medici, medici dentişti şi farmacişti;
      b) psihologi;

      c) absolvenţi ai altor instituţii de învăţământ superior.

  • Pentru a deveni practicieni de medicină complementară/alternativă, persoanele prevăzute la alin. (1) sunt obligate să posede autorizaţia de liberă practică eliberată, conform legii, de Ministerul Sănătăţii Publice cu avizul Centrului Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar.
  • Autorizaţia de liberă practică de medicină complementară/alternativă se eliberează pe baza următoarelor acte:
    a) diploma eliberată de instituţia de învăţământ superior sau atestatul ori certificatul de pregătire specifică în domeniu;
    b) certificat de cazier judiciar;
    c) certificat de sănătate;
    d) avizul Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă.

 

   Practicarea acupuncturii, a homeopatiei, a apiterapiei, a fitoterapiei, a chiropracticii şi a osteopatiei, a medicinei tradiţionale orientale este permisă numai medicilor, medicilor dentişti sau, după caz, farmaciştilor şi este reglementată de Ministerul Sănătăţii Publice, prin norme.

terapii complemantare 9

 

  • Practicianul de medicină complementară/alternativă care nu posedă diplomă de medic, medic dentist sau, după caz, farmacist sau care nu a obţinut autorizaţie de liberă practică în domeniul respectiv este obligat să efectueze o pregătire specifică de scurtă durată recunoscută de Ministerul Sănătăţii Publice, corespunzătoare standardelor ocupaţionale aprobate prin reglementările legale în vigoare.
  • Practicianul de medicină complementară/alternativă are dreptul să folosească numai cunoştinţele, mijloacele şi metodele pentru care este autorizat şi atestat, conform standardului ocupaţional aprobat din domeniul respectiv.

CITITI mai mult pe www.comunitatea-spirituala.ro

 

Get real time updates directly on you device, subscribe now.