Parintele Dragos sau harul

preotul dragos 2

         Cred cu toata taria ca nimic nu este intamplator, pe lumea asta… experientele personale, intalnirile dintre oameni.Acum 7-8 ani am intalnit un preot cu har, un om deosebit, care a devenit o persoana foarte draga mie, o persoana speciala, in viata mea.Este un OM cu un caracter frumos, inaintea harului cu care l-a harazit Dumnezeu.Recunosc ca experientele mele anterioare, cu alte fete bisericesti, nu fusesera deloc…inaltatoare… Nici pe departe…
Intalnirea mea cu Parintele Dragos a fost atipica, chiar putin comica. Eram clienta unui salon de coafura, iar pentru acea zi, aveam facuta o programare, dar odata ajunsa acolo, programarea s-a dovedit a fi doar teoretica.Alexia, fata mea, era la gradinita, deci tot programul meu era foarte bine stabilit, „constanta” din orice program fiind ora cand trebuia s-o iau pe Alexia de la gradi.

       Asa ca orice intarziere, risca sa-mi strice ordinea mea nemteasca.Intrand in coafor, n-am vazut pe nimeni, ceea ce chiar era ciudat, de obicei fiind o forfota generala. Uitandu-ma in jur, am observat cum toate angajatele coaforului erau grupate intr-un colt, avand o atitudine foarte pioasa. M-am apropiat de ele si, spre surprinderea mea, am observat o masa, pe care erau asezate multe alimente si o lumanare. Si asta nu era tot. Langa acea masa era un preot, care se pregatea de o slujba.M-am gandit ca parastas in coafor nu mai vazusem sau auzisem, dar cum mare e gradina Domnului…totul era posibil.

       M-am intors (cat puteam de discret si in liniste) si m-am indreptat spre iesire, ramanand in fata usii de la intrare. A inceput slujba si singura mea grija era sa incerc sa disimulez iritarea, care crestea proportional cu trecerea timpului. Ma uitam la ceasul de pe perete, care continua sa-si faca treaba, iar in capul meu era doar programul de la gradi.De ce n-am plecat? Nu stiu. Ceva parca ma tintuise in fata usii.Nu aveam ce sa fac decat sa privesc la preotul care, in acele momente, era doar o persoana care imi cam dadea mie programul peste cap.

      Nu prea auzeam ce spune, dar puteam sa il vad. Mi-a atras atentia privirea pe care o avea si ce i se citea pe fata: liniste si o pace interioara, care ma fascinau.Inainte de a se termina acea slujba, am fost chemata de manichiurista, care observase cum fixam limbile ceasului.Momentul a fost comico-penibil, mai ales ca masa de manichiura era chiar langa preot, care nu terminase ce avea de facut.Asa ca ultima parte a slujbei as fi putut s-o ascult in timp ce mi se facea manichiura, asta daca momentul nu mi s-ar fi parut atat de penibil.

       Tabloul era amuzant, iar asocierea unei manichiuri cu o slujba, intr-un coafor, era cel putin bizara.Am realizat ca eram singura clienta din coafor, ceea ce parea nefiresc, stiind cate lume era, de obicei, mai ales la acea ora.Cand Parintele Dragos a terminat de binecuvantat toti angajatii salonului, a venit la mine, s-a uitat in ochii mei si mi-a spus, cu o voce parca venita din alta lume…”Nu e intamplator ca va aflati aici”….. Am simtit ceva ce nu mai simtisem pana atunci, discutand cu un preot:  bucurie si o stare de bine, aparent inexplicabila, tinand cont de starea mea de spirit, creata de intarziere.Am plecat de acolo si mult timp m-a urmarit aceasta intamplare.

      Vroiam sa il revad pe Parintele Dragos si, mai mult, simteam ca vreau sa stau de vorba cu el, ca am nevoie sa stau de vorba cu el, ceea ce mi se intampla pentru prima oara.L-am revazut in cateva luni, iar ce m-a socat era ca si-a amintit cine sunt. Cand a intrat, prima oara, la mine in casa am inceput sa plang, dar parca acel plans era unul purificator. Parca il asteptasem pe acest om si aveam senzatia ca il cunosc de foarte multa vreme.Nu ne vedem foarte des, dar stiu ca este acolo, undeva si asta ma linisteste.
Este o persoana care m-a ajutat, in cele mai dificile momente, cand sa ma asculte si sa ma inteleaga cineva, era singurul lucru de care aveam nevoie. Si Parintele Dragos stie sa faca asta…
Am invatat un lucru minunat de la el: Sa-ti asculti, intotdeauna, inima…

     Intalnirea cu acest OM nu a fost intamplatoare, cum nici intamplatoare nu a fost ziua sau locul in care l-am intalnit. Ar fi fost mult mai firesc sa-l intalnesc intr-o biserica, dar poate ca impactul nu ar fi fost acelasi. Oricum, nu mi-am imaginat vreodata ca un coafor poate fi locul potrivit pentru o asemenea revelatie.De ce? Poate din superficialitate? Sau sa ma gandesc ca frecventa cu care mergeam la coafor era mult mai mare decat cea cu care mergeam la biserica.Cand am discutat cu Parintele Dragos, i-am marturisit ca nu sunt chiar un „enorias model” si nu m-a „certat”, asa cum se intamplase cu alti preoti. Nu m-a pus la colt si niciodata nu m-a facut sa ma simt inconfortabil, nici chiar atunci cand ma mai dojenea.

           Cred ca asta inseamna sa ai har si sa stii cum sa-l faci sa se simta bine, pe cel care vine la tine cu sufletul deschis. Altfel, ajungi sa te simti ca la ora de dirigentie, cand erai certat de dirigente pentru absentele din catalog.
            Ii multumesc Parintelui Dragos ca face parte din viata mea si ca imi bucura sufletul, de fiecare data cand ne intalnim!

Citește și Mai multe de acelasi autor

Spune ce crezi