Posibile efecte fiscale ale Legii supermarketurilor

0

    Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale a publicat de curand pe propriu site de internet proiectul de normele metodologice de desfășurare a acțiunilor privind lanțul scurt de aprovizionare care impune supermarketurilor să vândă peste 50% produse românești provenite din lanțul scurt de aprovizionare.

Textul mult asteptatelor norme metodologice pus în dezbatere publică pe site-ul Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale pentru 10 de zile stabilește și definirea lanțului scurt de aprovizionare. Acesta, conform textului publicat implică ”relații comerciale între furnizor, un singur comerciant și consumatori, pe filiera produsului agroalimentar, iar componența acestuia se realizează ținând cont de următoarele tipuri de produse: produse alimentare proaspete, produse alimentare congelate, produse alimentare procesate”.

Prin acest proiect de act normativ se doreste implementarea prevederilor Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, respectiv reglementarea procedurii de desfășurare a lanțului scurt alimentar, prin desemnarea entităților care se vor încadra în categoria furnizorilor, categoriile de produse cărora li se vor aplica prevederile, etc. 

Pana la data modificarii si completarii Legii nr. 321/2009 prin Legea nr. 150/2016, la art. 4 se mentiona ca:

(1) Este interzis oricarui comerciant sa solicite si sa incaseze de la furnizor plata de servicii care nu au legatura directa cu operatiunea de vanzare si care nu sunt cuprinse in costul de achizitie.

(2) Este interzis oricarui comerciant sa solicite si sa incaseze de la furnizor plata unor servicii legate de extinderea retelei de distributie a comerciantului, amenajarile spatiilor de vanzare ale comerciantului sau de operatiunile si evenimentele de promovare a activitatii si imaginii comerciantului.

Din formularea art. 4 reiese ca, comerciantul nu va mai avea dreptul de a solicita si incasa niciun fel de taxe de la furnizori pentru serviciile prestate acestora care nu au legatura directa cu operatiunea de vanzare si care nu sunt cuprinse in costul de achizitie (e.g. taxe de listare, taxe de reinnoire, taxe de pozitionare suplimentara/ secundara/ exclusiva/ preferentiala, taxa de esec, taxe pentru deschiderea de magazine etc.).

Prin urmarea, in forma sa initiala, art. 4 din Legea nr. 321/2009 instituia o interdictie partiala (ce interzice incasarea si facturarea serviciilor de catre comerciant ce nu nu au legatura directa cu operatiunea de vanzare si care nu sunt cuprinse in costul de achizitie a produselor livrate de furnizor comerciantului), iar incalcarea aceastei prevederi contravine dispozitiilor legale imperative.

Din punct de vedere al Codului civil, conditiunea de a face un fapt pe care legea il opreste imprima acelei conventiuni o cauza nelicita, prohibita de legi. Din practica juridica intr-o obligatiune conditiunea de a face un fapt pe care legea il opreste imprima acelei conventiuni o cauza ilicita si poate atrage nulitatea partiala sau totala a contractului.

In urma publicarii Legii nr. 150/2016, una din cele mai importante modificari cu impact la nivelul furnizorilor a fost amendarea art. 4, care prevede la alin. (1) – “Este interzis oricarui comerciant sa solicite facturarea/refacturarea si sa incaseze de la furnizor taxe si servicii”, extinzandu-se astfel sfera de cuprindere a acestei prevederi fata de interdictia initiala, conform careia era interzisa incasarea de la furnizori a contravalorii serviciilor care nu au legatura directa cu operatiunea de vanzare.

Din forma modificata a Legii nr. 321/2009 reiese asadar ca, comerciantul nu mai are voie sa solicite si sa incaseze niciun fel de taxe de la furnizori pentru serviciile prestate acestora.  Prevederea legala este ambigua si nu acopera situatia in care serviciile (de exemplu: servicii logistice, servicii de transport) sunt solicitate de furnizori. In lipsa unei motivari exprese mentionata de legiuitor in faza de elaborare a proiectului de act normativ se poate considera ca prin legea modificata se instituie o interdictie absoluta pentru prestarea si facturarea serviciilor de catre comerciant catre furnizor (indiferent de cine solicita prestarea acestora). Pentru nerespectarea acestei interdictii, Legea nr. 321/2009 introduce sanctiunea suspendarii autorizatiei de functionare a comerciantului pe o perioada de 6 luni, pe langa amenda cuprinsa intre 100.000 lei si 150.000 lei.

Astfel, avand in vedere conditia prohibitiva in conformitate cu noile modificari ale Legii nr. 150/2016 prin care se interzice oricarui comerciant sa solicite facturarea/refacturarea si sa incaseze de la furnizor taxe si servicii, exista un risc practic ca serviciile prestate de comercianti si achizitionate de Societate sa fie incadrate in sfera activitatilor ilicite. De asemenea, prin potentialul caracter ilicit al acestor activitati, exista riscul si ca in cazul unui control, organul de control sa considere aceste servicii ca fiind in afara sferei activitatii economice.

Prin urmare, pentru serviciile ce au fost prestate si facturate de comerciant dupa data intrarii in vigoare a Legii nr. 150/2016, tratamentul din perspectiva impozitului pe profit si al TVA poate fi direct influentat de prevederile Legii nr. 150/2016. Astfel, in conditiile in care organul de control incadreaza serviciile interzise de Legea nr. 150/2016 in sfera activitatilor ilicite, acesta ar putea sa considere ca aceste cheltuieli nu au fost efectuate in scopul desfasurarii activitatii economice si astfel sa refuze acordarea dreptului de deducere a cheltuielilor in cauza la calculul profitului impozabil la nivelul beneficiarului.

Totodata, exista un risc practic ca organele de control sa considere ca beneficiarul nu avea drept de deducere a TVA aferenta serviciilor prestate de comercianti, intrucat acestea se incadreaza in sfera activitatilor ilicite.

Pe de alta parte, avand in vedere caracterul general al interdictiei prevazute de Legea nr. 150/2016 (se interzice facturarea si incasarea oricarui tip de servicii si taxe de catre comercianti), masura ar putea fi considerata discriminatorie conducand la avantaje economice pentru producatorii nationali si, in plus, nu s-ar respecta principiul libertatii contractuale conform caruia clauzele si termenii unui contract ar trebui sa fie rezultatul negocierii dintre parti.  In acelasi sens, s-a exprimat si Curtea Constitutionala intr-o decizie pronuntata in anul 2007 (decizia nr. 230), prin care a retinut ca „Libertatea comertului apare ca fiind o cerinta fundamentala a economiei de piata, care se concretizeaza in participarea neingradita a comerciantilor la schimburile de marfuri si servicii. Totodata, concurenta presupune o confruntare loiala intre comerciantii care actioneaza pe acelasi segment de piata si ofera consumatorilor produse similare.”

Din perspectiva TVA, in urma analizei hotararilor Curtii de Justitie a Uniunii Europene in cazurile C-158/98 (Staatssecretaris van Financiën vs. Coffeeshop ‘Siberië’ vof) si C-283/95 (Karlheinz Fischer vs. Finanzamt Donaueschingen) reiese faptul ca aceasta a considerat ca, in conformitate cu principiul neutralitatii fiscale, nu trebuie efectuata o distinctie generala in ceea ce priveste perceperea de TVA intre tranzactii legale si ilegale si implicit in ceea ce priveste drepturile si obligatiile partilor din perspectiva TVA.

Ce putin din punct de vedere teoretic, autoritatile nu ar putea rezerva aplicarea de TVA doar pentru tranzactiile legale.  In plus, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a hotarat cu privire la organizarea de jocuri de noroc ilegale (Cazul C-283/95 Fischer νs. Finanzamt Donaueschingen) o astfel de operatiune este subiect de TVA pe motiv operatiunea nu poate fi privita ca fiind in afara canalelor economice normale.

Fata de aspectele fiscale prezentate, tin sa atrag atentia asupra faptului ca proiectul de norme nu aduce clarificari cu privire la aspectele prohibitive referitoare la interzicerea oricarui comerciant sa solicite facturarea/refacturarea si sa incaseze de la furnizor taxe si servicii.

De asemenea, trebuie mentionat ca legea care a fost promulgată în iulie 2016 (Legea nr. 150/2016) va intra în vigoare abia de anul viitor, si are deja inițiată o procedură de infrigment de la Comisia Europeană.

Asadar, cu o lege care pare sa incalce normele europene și care creează, prin ambiguitate, premisele interzicerii unor operatiuni economice, care intr-o economie de piata nu au nicio legatura cu aspectele ilicite, atrag fara doar si poate riscul unor abuzuri ce ar aduce prejudicii în mod injust inclusiv de natura fiscala operatorilor economici implicati.

Get real time updates directly on you device, subscribe now.