Moș Crăciun nu a fost întotdeauna un bătrânel vesel, nu a avut întotdeauna o barbă albă și nu a purtat întotdeauna haine roșii.
Cu mult înainte de a locui la Polul Nord și cu mult înainte de a vă vizita în fiecare an pentru a vă aduce cadouri și bucurii, Moș Crăciun a fost și el copil.
Din aceeasi categorie
Era un băiat ca oricare altul pe care îl chema Nicolae.
Chiar la această vârstă mică, Nic era un copil draguț și generos. Deseori îi ajuta pe oamenii din satul în care locuia.
Își împărțea mâncarea cu cei care nu aveau ce mânca, întotdeauna dădea o mână de ajutor și aducea bucurii atât copiilor cât și bătrânilor. Nu era nici un prieten mai bun ca micul Nic.
La o vârstă fragedă Nic a început să meargă la biserică. Era datoria lui să-i ajute pe oameni, în special pe copiii care erau foarte bucuroși de modul lui jucăuș de a fii.
Nic a devenit cunoscut în țară și în curând a fost numit episcop. Din cauză că era foarte tânăr a fost numit “episcopul băiat”. Nic purta o haină lungă și roșie și o pălărie roșie și călărea pe cal. În fiecare sat Nic era recunoscut de la distanță din cauza hainei lui iar oamenii se strângeau ca să-l salute.
În una din călătoriile sale, Nic a auzit o poveste tristă despreun bătrân sărac și cele trei fiice ale lui. Se spunea că bătrânul nu mai avea cu ce să-și hrănească fetele și se temea că va fi nevoit să le trimită în lume. Nic și-a dat seama imediat că ar putea ajuta această familie.
În acea noapte, în timp ce toată lumea din sat dormea, Nic s-a strecurat până la căsuța unde trăiau cele trei surori. S-a urcat pe acoperiș până la horn. Aici Nic a luat 3 pungi cu galbeni și le-a dat drumul, una câte una, în jos pe horn.
Mai devreme, în aceeași zi, cele trei fete și-au pus la uscat șosetele pe care le-au spălat. Fiecare punguță cu galbeni lăsată de Nic a căzut într-o șosetă pusă la uscat.
Dimineața următoare, fetele au fost foarte bucuroase să găsească galbeni în șosetele lor. “Tată” au strigat ele într-un glas, “am primit un dar magic”.