Adevărul despre unele sărbători populare

    VRĂJITOARE şi fantome, dovleci şi focuri în aer liber, farse şi dulciuri. „Veşmintele“ Halloweenului sunt uşor de recunoscut. Dar ce se ascunde în spatele acestei sărbători şi a celorlalte asemănătoare ei? Halloweenul mai este cunoscut sub numele All Hallow Even, adică ajunul Zilei Tuturor Sfinţilor. Însă acest nume ce pare a fi creştin ascunde origini care nu sunt deloc sfinte. De fapt, erudiţii afirmă că, urmărind rădăcinile Halloweenului, ajungem înapoi în istorie cu mult timp înainte de apariţia creştinismului — pe vremea când vechii celţi populau Britania şi Irlanda. Folosind un calendar lunar, celţii au împărţit anul în două anotimpuri — lunile întunecate de iarnă şi lunile luminoase de vară. În prima seară cu lună plină de la data de 1 noiembrie, celţii organizau sărbătoarea Samhain, care înseamnă „sfârşitul verii“.

Această sărbătoare, care marca începutul noului an celtic, avea loc la sfârşitul verii, când recoltele erau deja strânse, iar turmele şi cirezile erau coborâte de la locurile de păşunat şi duse în adăposturi. Întrucât zilele începeau să se scurteze, celţii credeau că soarele trebuia reînsufleţit prin diverse ritualuri şi jertfe. Ei stingeau toate focurile din vetre ca semn al morţii vechiului an şi inaugurau noul an cu focuri sacre în aer liber, de la care toţi membrii comunităţii îşi reaprindeau focul în vetre. În plus, se credea că aceste focuri mari — care se regăsesc în prezent în Marea Britanie de Noaptea lui Guy Fawkes şi în Brazilia cu ocazia sărbătorilor din iunie — înspăimântau şi alungau spiritele rele.

Celţii credeau că, în timpul Samhainului, vălul care despărţea lumea oamenilor de lumea supranaturală era înlăturat, iar spiritele, atât cele bune, cât şi cele rele, bântuiau pământul. Se zicea că sufletele morţilor se întorceau la casele lor, iar familiile acestora obişnuiau să pună mâncare şi băutură pentru musafirii lor fantomatici, în speranţa că îi vor îmbuna şi că vor alunga ghinionul. Aşadar, în prezent, când copiii se costumează în fantome sau vrăjitoare şi merg din casă în casă cerând să li se dea ceva de Halloween că dacă nu vor face o glumă răutăcioasă, ei repetă fără să-şi dea seama anticele ritualuri de Samhain. Jean Markale scrie următoarele în cartea sa Halloween, histoire et traditions (Halloweenul — istorie şi tradiţii): „Când primesc ceva în mână, copiii stabilesc, într-un sens simbolic pe care ei nu-l înţeleg, un schimb frăţesc între lumea vizibilă şi cea invizibilă. Din acest motiv, purtarea măştilor şi a costumelor de Halloween . . . este, în realitate, o ceremonie sacră“.

Întrucât credeau că bariera dintre domeniul fizic şi cel supranatural era înlăturată, celţii considerau că oamenii puteau trece fără nici o dificultate în lumea spiritelor. Aşadar, Samhainul era un moment deosebit de propice pentru a afla secretele viitorului. Ca să afle ce le rezerva viitorul în privinţa căsătoriei, a bolilor şi a morţii, ei foloseau mere sau alune, ambele fructe fiind considerate roadele unor arbori sacri. De exemplu, într-un butoi plin cu apă se puneau mai multe mere, fiecare măr purtând un semn ce identifica proprietarul. Prinzând un măr cu gura, fără vreun alt ajutor, se credea că un tânăr sau o tânără putea afla cu cine urma să se căsătorească. Această practică de divinaţie a supravieţuit până în zilele noastre sub forma jocului de Halloween în care concurenţii încearcă să prindă cu gura un măr.

Cititi mai mult pe www.comunitatea-spirituala.ro